News

Un nou newsletter aduce vești bune de la AIDRom

Vă invităm să parcurgeți noul newsletter AIDRom, dedicat activităților derulate în ultima lună: NEWSLETTER

Paștele – speranță, credință și momente de apropiere la AIDRom

În preajma Sărbătorilor Pascale, centrele AIDRom au devenit spații de bucurie, tradiție și reîntregire sufletească pentru copiii și familiile refugiate. Împreună am transformat aceste zile în timp prețios, plin de sens, în care fiecare gest – o floare așezată cu grijă într-un aranjament, un ou vopsit cu mâini mici, o pască frământată în liniște – a adus lumină și sentimentul de apartenență.

La sediul AIDRom din strada Locotenent Ionescu Baican nr. 22, din București, în cadrul proiectului „Integrarea refugiaților din Ucraina în România”, susținut de Brot für die Welt, pe 14 aprilie au fost încondeiate ouă: un ritual simplu, dar profund, care a readus în sufletele tuturor amintiri din copilărie și sentimentul de „acasă”. Participantele, refugiate din Ucraina, au pus suflet în fiecare gest, desenând cu migală simboluri tradiționale și împărtășind povești, amintiri și zâmbete. Pentru multe dintre ele, a fost mai mult decât o activitate creativă: a fost o reconectare cu rădăcinile lor, cu obiceiurile lăsate în urmă și cu spiritul sărbătorii care, în ciuda distanței de casă, le-a readus în inimă sentimentul de apartenență. A fost, pentru câteva ore, o întoarcere acasă – acolo unde tradiția, comunitatea și speranța se întâlnesc.

La sediul AIDRom din strada Ilarie Chendi nr. 14, din București, pe 15 aprilie, în cadrul proiectului „Steps to the Future – UMCOR Response for Ukrainian Refugees in Romania”, am pregătit pasca alături de copii din Ucraina. Pe 16 aprilie, Părintele Anton ne-a fost alături într-o activitate caldă, în care am vopsit ouă roșii, vorbind despre tradiții și speranță. Iar în cadrul grupului MHPSS (4Ws), participantele au realizat aranjamente de Paște – gesturi simbolice, dar puternice, care reflectă dorința de frumos, liniște și normalitate.

Pentru mulți dintre cei care au fost forțați să fugă din calea războiului, aceste momente au însemnat mai mult decât o activitate – au fost o mângâiere, o reconectare cu propria identitate și cu comunitatea din jur.

La AIDRom, Paștele este despre speranță reînnoită și despre oameni care, împreună, redescoperă bucuria lucrurilor simple. Iar imaginile, vorbesc de la sine!

Împreună cu studenții de la Asistență Socială – Universitatea de Vest din Timișoara

Pe 8 aprilie 2025, echipa AIDRom Timișoara a avut bucuria de a primi vizita unui grup de studenți din anul I de la Departamentul de Asistență Socială – învățământ cu frecvență și la distanță – din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Întâlnirea a fost o ocazie deosebită de a discuta deschis despre cine sunt refugiații și migranții, dar mai ales despre modul în care un asistent social poate interveni eficient pentru a le oferi sprijin și demnitate.

Studenții, însoțiți de doamna profesor Trancă Loredana, au aflat de la colegii noștri detalii despre proiectele noastre și despre realitățile din teren, în speranța că această experiență le va întări dorința de a schimba vieți și de a construi o societate mai incluzivă.

Unul dintre proiectele care s-a făcut remarcat în întâlnirea de azi a fost „INTEGRIS – Inițiative de integrare a migranților în România – Regiunea 5”, organizat de Filantropia Oradea în parteneriat cu AIDRom și instituții locale și regionale., care își propune a sprijini integrarea socio-economică şi culturală a beneficiarilor de protecție internațională, a resortisanților țărilor terțe și a beneficiarilor de protecție temporară în societatea românească, în Regiunea 5, printr-o abordare integrată și complexă – prin furnizarea informaţiilor şi serviciilor de care aceştia au nevoie într-o singură locație și prin consolidarea colaborării și implicării active a autorităților și comunității locale în sprijinirea migranților în procesul de integrare.

Un alt proiect evidențiat a fost „Asistența refugiaților la centrul de tranzit Timișoara și sprijinirea cetățenilor veniți din Ucraina”, care sprijină refugiați prin intermediul unui sistem integrat de asistență și servicii la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara  (CTU) și totodată, oferă servicii de integrare la Centrul Multifonctional AIDRom Timișoara pentru persoanele strămutate forțat din Ucraina.

„Am fost impresionați de entuziasmul, deschiderea și dorința studenților de a învăța din realitatea din teren. Acești tineri au demonstrat că sunt pregătiți nu doar să asimileze cunoștințe, ci și să se implice activ în construirea unei societăți mai solidare și mai incluzive”, a spus unul dintre colegii noștri la finalul întâlnirii.

Prin astfel de întâlniri, AIDRom își continuă misiunea de formare, informare și implicare, promovând incluziunea și sprijinul activ pentru persoanele aflate în situații vulnerabile.

Le mulțumim studenților și cadrelor didactice pentru vizită și deschidere. Viitorul asistenței sociale arată promițător!

Patriarhul Daniel, Pastorală de Paști 2025: Lumina și bucuria Învierii lui Hristos dau sens istoriei universale

Articole preluat de pe basilica.ro.

Sursa Foto: Wikipedia

Învierea lui Hristos și învierea morților – înțelesuri dogmatice și pastorale

Pastorala de Sfintele Paști 2025

Hristos a înviat!

„Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia” (Ioan 5, 25)

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți frați și surori în Domnul,

Învierea lui Hristos este temelia și începutul învierii tuturor oamenilor. Această taină este inima sau centrul Evangheliei propovăduite de Sfinții Apostoli și esența credinței ortodoxe mărturisite de Biserică. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paști este numită în Ortodoxie „Sărbătoarea sărbătorilor”.

Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morți, este numit în Sfânta Scriptură „începătură (a învierii) celor adormiți” (1 Corinteni 15, 20) și „Întâiul născut din morți” (Coloseni 1, 18), iar sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos este arvună duhovnicească și icoană profetică a învierii de obște a tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate popoarele.

Domnul Iisus Hristos „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8). El a asumat viața noastră amestecată cu moartea pentru a ne face părtași vieții Sale veșnice. Înainte de a-l învia din morți pe prietenul Său Lazăr, Iisus „a lăcrimat” (cf. Ioan 11, 35), trăind durerea neamului omenesc înrobit de păcat și de moarte. „Domnul lăcrimează, văzând pe omul făcut după chipul Său intrat în stricăciune, ca să ne scape de lacrimile noastre”, ne spune Sfântul Chiril al Alexandriei[1]. Sfântul preot mărturisitor Dumitru Stăniloae descria starea în care ajunsese umanitatea stăpânită de moarte astfel: „Moartea este cea mai cumplită tragedie pentru oameni. Merită cu adevărat să plângem din pricina ei. Și chiar Dumnezeu trăiește mila pentru oameni din pricina ei. Căci nu este o dispariție pur și simplu, ci un chin veșnic. De aceea, El însuși Și-o însușește pentru a o birui sau intră în ea ca noi să nu rămânem în ea. Ea chinuiește pe om și înainte de-a se produce. Hristos o asumă, o primește, dar nu rămâne în ea, ci o face trecere la viața veșnic fericită pentru Sine și pentru cei ce se unesc prin iubire cu El și cu ceilalți. Moartea e biruită de iubire, de bucuria iubirii de Dumnezeu Cel iubitor de oameni”[2].

Învierea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Însă, acest dar este oferit mai întâi în Iisus Hristos, în Fiul Său Cel veșnic, deoarece „din dor nesfârșit după oameni, Cel ce există prin fire S-a făcut cu adevărat însuși cel iubit”, adică om[3].

Ceea ce s-a realizat în Domnul Iisus Hristos prin Învierea Sa din morți se va realiza cu umanitatea întreagă, cu toate popoarele, cu toate generațiile, de la Adam până la sfârșitul lumii. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola întâi către Corinteni, spune că „Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7) și „precum în Adam toți (oamenii) mor, așa și în Hristos toți vor învia” (1 Corinteni 15, 22). Toți oamenii vor învia în Hristos, și cei care au crezut, și cei care n-au crezut în El, pentru că învierea de obște este darul lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Însă, „cei ce au făcut cele bune” vor învia „spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29).

Ca să-i încredințeze pe ucenicii Săi de adevărul Învierii Sale din morți, Domnul Iisus Hristos S-a arătat de mai multe ori și în mai multe locuri, timp de patruzeci de zile, de la Paști până la Înălțare. Mai întâi, Domnul Hristos S-a arătat femeilor mironosițe, apoi ucenicilor Săi și altor oameni, așa cum ne mărturisesc Sfin­tele Evanghelii (cf. Matei cap. 28; Marcu cap. 16; Luca cap. 24; Ioan cap. 20-21), Cartea Fap­tele Apostolilor (cf. 1, 3) și unele scrieri ale Sfântului Apostol Pavel (cf. 1 Corinteni 15, 6).

Hristos Cel înviat este prezent în Biserică prin Du­hul Sfânt, luminând Biserica să înțeleagă Scripturile, să săvâr­șeas­că Sfintele Taine și să păzească toate cele poruncite de El, în­drep­tând necontenit viața creștinilor spre învierea de obște și spre Împărăția cerească a slavei Preasfintei Treimi (cf. Ioan 16, 13).

În mod deosebit, Hristos Domnul Cel înviat din morți este prezent și Se dăruiește credincioșilor în Taina Sfintei Euha­ristii. Prin participarea la Sfânta Euharistie, înțelegem și simțim duhovnicește că Învierea lui Hristos este temelia și începutul învierii noastre, potrivit făgăduinței Sale: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), sau „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 56). Iată de ce Învierea Domnului nu este serbată doar o dată în an, ci la fiecare început de săptămână, Duminica. Această zi se numește Duminică pentru că ea este „Ziua Domnului” (Dies Dominica), adică ziua întâi a săptămânii în care a înviat Domnul, „ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmul 117, 24).

De aceea, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe creștini la viețuire în lumina Învierii lui Hristos și la pregătire pentru învierea de obște: „Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? […] Așa și voi, socotiți-vă că sunteți morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 3 și 11).

Iubiți credincioși și credincioase,

Domnul Iisus Hristos, Cel răstignit, înviat din morți și înălțat întru slavă, Se oferă lumii în Biserică, printr-o dublă mișcare de iubire: pe de o parte, inima omenească a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este receptacolul tuturor suferințelor și al întregii vieți omenești din lume, iar pe de altă parte, viața divino-umană a lui Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat întru slavă se comunică lumii prin Sfintele Taine și sfintele slujbe ale Bisericii, ca pregustare a păcii și bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Matei 28, 20).

Dacă nu ar fi învierea morților, viața omului, ca ființă rațională, liberă și iubitoare, s-ar reduce la un orizont biologic limitat, care se termină la mormânt. Fără înviere, ca biruință asupra păcatului și a morții, toate idealurile omenirii de adevăr, dreptate, bunătate și iubire milostivă rămân fără suport etern și fără sens existențial.

Din această perspectivă, credința în Domnul Iisus Hristos oferă mai multe înțelesuri ale Învierii pentru viața creștină.

1) Primul înțeles al Învierii pentru oameni este cel spiritual sau duhovnicesc. Domnul Iisus Hristos, prin Evanghelia Sa, cheamă pe oameni mai întâi la învierea sufletului din moartea cauzată de păcate: „Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață” (Ioan 5, 24). Așadar, învierea oamenilor nu este rezervată doar unei epoci viitoare, la sfârșitul lumii acesteia, ci ea se produce acum în sufletele celor care aud și primesc Cuvântul lui Dumnezeu: „Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia” (Ioan 5, 25).

2) Al doilea înțeles al Învierii pentru oameni este unul biologic sau fizic. Din iubire milostivă față de cei îndurerați de moartea celor dragi, Domnul Iisus Hristos a înviat pe fiul văduvei din Nain (cf. Luca 7, 11-16), pe fiica lui Iair (cf. Matei 9, 18-26; Marcu 5, 21-43; Luca 8, 40-56) și pe prietenul Său, Lazăr, fratele surorilor Marta și Maria din Betania (cf. Ioan 11, 1-46). Aceste trei persoane tinere au revenit la viața pământească obișnuită, biologică, iar la bătrânețe au murit ca toți oamenii. Însă, cu prilejul învierii lui Lazăr, Domnul Iisus Hristos descoperă surorii acestuia, Marta, adevărul că sufletul omului care crede în Hristos rămâne veșnic viu, chiar dacă trupul acestuia moare. În acest sens, Domnul Iisus spune: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).

3) Înțelesul eshatologic sau ultim al Învierii. Învierea Domnului Hristos nu este revenirea la viața pământească, biologică sau naturală, ci intrarea într-un nou mod de existență, necunoscut oamenilor până la Învierea lui Hristos, și anume este trecerea Lui cu sufletul și cu trupul la viața cerească veșnică, în Împărăția cerurilor, în care nu mai este lacrimă și nici moarte (cf. Apocalipsa 21, 4). Hristos Cel înviat din morți omoară moartea, adică îi pune un capăt, „cu moartea pe moarte călcând” – cum spune Troparul Învierii Domnului. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune despre Hristos Cel înviat că moartea nu mai are putere asupra Lui (cf. Romani 6, 9). Așa va fi și învierea de obște. Prin urmare, lumina și bucuria Învierii lui Hristos dau sens istoriei universale a omenirii și creației întregi, pentru că o îndreaptă spre viață veșnică și spre un cer nou și un pământ nou (cf. Apocalipsa 21, 1). Oamenii care vor fi încă în viață când Domnul Iisus Hristos va veni cu slavă și putere multă (Cf. Matei 16, 27 și 25, 31), să judece viii și morții, la a doua Sa venire, aceia se vor schimba într-o clipită (cf. 1 Corinteni 15, 51-52). Adică, aceia vor cunoaște o mutare de la condiția de viață umană, biologică, stricăcioasă, la o stare a trupului nestricăcioasă, înduhovnicită, transfigurată.

4) Învierea de obște va fi urmată de Judecata de Apoi sau Universală, de evaluarea spirituală a vieții și libertății tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate locurile, potrivit criteriului iubirii milostive față de cei aflați în nevoi (cf. Matei 25, 31-46). Oamenii care în timpul vieții lor pământești au răspuns iubirii smerite și milostive a lui Dumnezeu vor fi veșnic fericiți în comuniune cu Dumnezeu Cel milostiv. Cei care în mod liber au refuzat chemarea iubirii milostive sau darnice a lui Dumnezeu, aceia vor simți vidul sufletesc al refuzului iubirii lui Dumnezeu, așa cum ne arată Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei, în capitolul 25.

Din acest capitol învățăm că Hristos Domnul respectă atât de mult libertatea omului, încât, din smerenie totală, prezența Sa se ascunde tainic în oamenii cei mai săraci și suferinzi, marginalizați, neglijați și disprețuiți, care trăiesc în lume la limita dintre viață și moarte. Însă, în Ziua Judecății de Apoi, Domnul Iisus Hristos va arăta slava și libertatea Sa de Creator al universului și al omului, de a stabili comuniunea eternă cerească de iubire și fericire cu toți oamenii smeriți și milostivi.

Așadar, învierea de obște este ținta finală spre care se îndreaptă Biserica și umanitatea întreagă. Aceasta explică de ce Crezul ortodox are la final, ca ultim articol, această mărturisire: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”. Faptul că noi mărturisim în Crezul sau Simbolul de credință ortodox că așteptăm „învierea morților și viața veacului ce va să fie” arată că toate etapele vieții sunt îndreptate spre înviere, că timpul nostru pe pământ este un timp de pregătire pentru înviere, că moartea nu este ultima etapă a vieții noastre, deoarece Hristos a transformat moartea în paște, în trecere spre viața veșnică. De aceea, creștinul trebuie să fie plin de speranță și de bucurie. El crede cu tărie că moartea fizică este doar o trecere sau o mutare la viața cerească, că viitorul definitiv sau ultim al omului este Împărăția lui Dumnezeu, adică intrarea drepților smeriți și milostivi în bucuria, pacea și lumina Preasfintei Treimi (cf. Romani 14, 17).

Dreptmăritori creștini,

Paștile sunt o revărsare de bucurie ce perpetuează bucuria ucenicilor care au văzut pe Domnul Iisus Hristos înviat din morți. Prin urmare, bucuria că moartea a fost biruită și viața veșnică dăruită oamenilor în arvună este bucuria cea mai mare a credinței, care copleșește toate bucuriile trecătoare din viața omului pe pământ.

În aceste zile de sărbătoare, de lumină și de bucurie pentru viața noastră creștină, vă îndemnăm pe toți, cu părintească și frățească dragoste în Hristos, să arătați lumina dreptei credințe și a faptelor bune pretutindeni unde vă aflați, împărtășind și altora bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Să ne rugăm să fie pace în țara noastră și în întreaga lume. Să arătăm semne de iubire frățească și tuturor românilor aflați printre străini.

În contextul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române, mulțumim în mod deosebit tuturor celor care au sprijinit până acum și celor care vor sprijini, prin cuvânt și faptă, construirea Catedralei Naționale – Catedrala Mântuirii Neamului, pentru ca aceasta să poată fi sfințită în 26 octombrie 2025.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paști, vă adresăm tuturor calde doriri de sănătate și fericire, pace și bucurie, dimpreună cu salutarea pascală: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note

[1] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan VII-VIII, în Scrieri. Partea a patra, trad., introd. și note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 41, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, p. 752.

[2] Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a patra, p. 752, n. 1414.

[3] Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad., introd. și note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 78.

„Creștini, ridicați-vă în bucurie!” Mesajul de Paște al CMB aduce speranța care pătrunde într-o lume distrusă

Mesajul de Paște 2025 al Consiliului Mondial al Bisericilor

Foto: Albin Hillert/WCC

În mesajul său de Paște, Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) îi îndeamnă pe creștini să se ridice în bucurie, subliniind o speranță care pătrunde în rupturile lumii.

Împărtășit comunității globale a CMB și tuturor oamenilor de bunăvoință de către secretarul general al CMB, Rev. Prof. Dr. Jerry Pillay și moderatorul comitetului central al CMB, Episcopul Dr. Heinrich Bedford-Strohm, mesajul oferă asigurarea că Dumnezeu este la lucru pentru a reînnoi lumea și pentru a se asigura că viața va triumfa asupra morții, binele asupra răului și lumina asupra întunericului.

„Dumnezeu este pentru noi, mereu creând și susținând viața”, se arată în mesaj. „Dumnezeu este cu noi, întotdeauna vindecându-ne și răscumpărându-ne pe noi și întreaga creație. Și Dumnezeu este în noi, întotdeauna prezent și invitându-ne la transformarea personală și socială și la Noua Creație a lui Dumnezeu.”

Mesajul recunoaște, de asemenea, că lumea nu este în pace. „Conflictele și războaiele dintre națiuni, tensiunile dintre popoare și violența împotriva celor fără putere sunt în creștere”, se arată în text. „Lumea nu este împăcată – și este discutabil dacă încearcă să fie împăcată”.

Cu toate acestea, misterul lui Hristos ne face să vedem cu ochii noștri și să mărturisim lumii o speranță și o iubire dătătoare de viață tocmai atunci când acestea par a fi pierdute.

După cum se menționează în mesaj: “În acest An ecumenic special marcăm aniversări importante pentru Biserică – precum cea a Conciliului de la Niceea (325) și centenarul Conferinței de la Stockholm (1925) – și, din întâmplare, toți creștinii vor sărbători Paștele în aceeași zi. Nu ar putea fi întotdeauna așa, cu o sărbătoare comună a Paștelui, inima credinței noastre comune? Ar fi un semn profund de reconciliere și o expresie tangibilă a unității pentru care s-a rugat Hristos.”

„Așadar, să mergem mai departe ca martori ai învierii – nu doar în cuvânt, ci și în viață”, conchide mesajul. “Să semănăm semne de primăvară chiar și în timpul iernii. Să mergem cu Hristos cel Înviat și unii cu alții, îmbrățișând timpul nostru și lucrând pentru ziua în care toți vor fi cu adevărat una în Domnul.”

Hristos a înviat, iar viața este eliberată!
Mesaj de Paște 2025

„Credem într-un singur Domn, Iisus Hristos… care a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor.” (Crezul de la Niceea)

Creștini, ridicați-vă în bucurie! Domnul a înviat, iar întreaga creație este eliberată pentru o nouă vitalitate.

Slava Domnului ne pune viețile și lumea în lumină și speranță. Învierea lui Hristos nu numai că justifică viața și suferința lui Isus. Ea confirmă, de asemenea, Evanghelia sa de dreptate și pace, ne înalță spiritele și aprinde în noi speranța sigură că – în ciuda provocărilor muntoase și a incertitudinilor cu care ne confruntăm cu toții – Dumnezeu este la lucru pentru a reînnoi lumea și pentru a se asigura că viața va triumfa asupra morții, binele asupra răului și lumina asupra întunericului.

„L-am văzut pe Domnul!” Mărturia femeilor și a celorlalți ucenici apropiați ai lui Isus cu privire la prezența sa după moartea sa ignominioasă ne întemeiază credința în prezența sa răscumpărătoare continuă printre noi – vindecând lumea, ridicându-i pe cei abătuți și îmbrățișând întreaga creație în bucurie.

Așa că acum știm: Dumnezeu este pentru noi, mereu creând și susținând viața. Dumnezeu este cu noi, întotdeauna vindecându-ne și răscumpărându-ne pe noi și întreaga creație. Și Dumnezeu este în noi, întotdeauna prezent și invitându-ne la transformarea personală și socială și la Noua Creație a lui Dumnezeu.

După cum a văzut Atanasie, acel campion al Crezului de la Niceea (a cărui a 1700-a aniversare o sărbătorim în acest an), Învierea lui Hristos a implicat „un paradox minunat și puternic… pentru că moartea pe care au crezut că i-o vor aplica ca dezonoare și rușine a devenit monumentul glorios al înfrângerii morții” (Despre întrupare, 24.4).

În acel „paradox minunat și puternic” se află misterul fundamental al răscumpărării noastre. Iubirea și dăruirea din belșug a lui Hristos răscumpără condiția noastră umană și ne oferă o nouă poveste de trăit și de spus: Ca urmași ai lui Hristos, am înviat împreună cu El la o nouă viață și noi posibilități prin iubirea dăruită. Nimic nu contează mai mult pentru noi și pentru lume.

Știm că această lume nu este în pace. Conflictele și războaiele dintre națiuni, tensiunile dintre popoare și violența împotriva celor fără putere sunt în creștere. Lumea nu este reconciliată – și este îndoielnic dacă chiar încearcă să fie. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbrățișăm credința în Domnul Înviat, ne dăm seama că tocmai în acele momente în care speranța pare pierdută, în care dezbinarea pare victorioasă, în care nedreptatea pare să domnească și în care viața pare abandonată în fața morții – ne întâmpină misterul lui Hristos. Acest paradox minunat și puternic ne face să vedem pentru noi înșine și să mărturisim pentru lume o speranță și o iubire dătătoare de viață tocmai atunci când acestea par a fi pierdute.

În acest An ecumenic special, marcăm aniversări importante pentru Biserică – precum cea a Conciliului de la Niceea (325) și centenarul Conferinței de la Stockholm (1925) – și, din întâmplare, toți creștinii vor sărbători Paștele în aceeași zi. Nu ar putea fi întotdeauna așa, cu o sărbătoare comună a Paștelui, inima credinței noastre comune? Ar fi un semn profund de reconciliere și o expresie tangibilă a unității pentru care s-a rugat Hristos. De asemenea, ar stimula o mărturie mai comună: spunând adevărul puterii și angajându-se în acțiuni comune pentru dreptate, pace și reconciliere, încurajați de promisiunea: „dacă am fost uniți cu El într-o moarte ca a Lui, cu siguranță vom fi uniți cu El într-o înviere ca a Lui” (Romani 6:5).

Într-o lume în care disperarea pare adesea mai puternică decât speranța, iar fragmentarea este mai vizibilă decât comuniunea, Biserica nu este chemată să se retragă, ci să mărturisească cu îndrăzneală, cu bucurie, într-un singur acord. A proclama învierea înseamnă a rezista puterilor morții. A crede în Hristos înviat înseamnă a oferi o speranță vie – o speranță care nu este amânată, ci prezentă, activă și în acțiune în viețile noastre, în faptele noastre și în lumea noastră. O speranță care intră în lumea sfărâmată cu mâini gata să vindece și inimi gata să ierte.

Așadar, să mergem mai departe ca martori ai învierii – nu doar în cuvânt, ci și în viață. Să semănăm semne de primăvară chiar și în timpul iernii. Să mergem cu Hristos cel Înviat și unii cu alții, îmbrățișând timpul nostru și lucrând pentru ziua în care toți vor fi cu adevărat una în Domnul. Pentru că Hristos a înviat! El a înviat cu adevărat!

Al vostru în Domnul Înviat,

Rev. Prof. Dr Jerry Pillay     Episcop Dr. Heinrich Bedford-Strohm
Secretar Generl              Moderator, Comitetul Central al CMB
World Council of Churches

Pelerinajul de Florii din București (12 aprilie 2025)

Sâmbătă, 12 aprilie 2025, în ajunul marii sărbători a Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile), Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor vor organiza, în București, Pelerinajul de Florii, la care vor participa ierarhi, preoți, monahi, monahii și credincioși mireni din Capitală și din județul Ilfov, anunță Arhiepiscopia Bucureștilor printr-un comunicat de presă. Acest eveniment religios-misionar este organizat cu sprijinul Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române.

Pelerinajul va începe la Mănăstirea Radu Vodă  și se va desfășura pe următorul traseu: Bulevardul Mărășești, bulevardul Dimitrie Cantemir, Piața Unirii (latura de Est și Nord), Biserica Sfântul Anton – Curtea Veche (prima oprire) – Piața Unirii (latura de Vest), Crucea brâncovenească (a doua oprire), Colina Bucuriei – Catedrala Patriarhală. Procesiunea se va încheia la Catedrala Patriarhală, unde pelerinii vor fi întâmpinați de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Momentele principale ale pelerinajului:

Orele 14:30 – Slujba Vecerniei la Mănăstirea Radu Vodă;

Orele 16:00 – la Mănăstirea Radu Vodă va avea loc sfințirea ramurilor de salcie, care vor fi apoi oferite credincioșilor prezenți;

Orele 16:30 – plecare în procesiune de la Mănăstirea Radu Vodă spre Catedrala Patriarhală;

Orele 17:35 – oprire la Biserica Sfântul Anton – Curtea Veche, unde procesiunea va fi întâmpinată de preoții și credincioșii acestei biserici;

Orele 17:50 – procesiunea ajunge la Crucea brâncovenească de la baza Colinei Bucuriei (a doua oprire);

Orele 18:05-18:20 – sosire la Catedrala Patriarhală, unde pelerinii vor fi întâmpinați de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care va sfinți icoana praznicului „Intrării Domnului în Ierusalim”, va rosti rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor și va adresa un cuvânt de învățătură.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sprijin prin artă: Un târg de reziliență și talent pentru artizanii ucraineni din Timișoara

Pe 12 aprilie 2025, la sediul AMBASADA din Timișoara (Splaiul Peneș Curcanul 4-5), va avea loc un eveniment la care vor participa artizani ucraineni. Colegii noștri de la Centrul Multifuncțional AIDRom din Timișoara vor fi prezenți la târg, oferind suport logistic și organizatoric: „Este important ca persoanele refugiate să aibă sprijin material, dar și acces la oportunități care le pot reda încrederea în forțele proprii. Târgul acesta este despre visuri, talent și reziliență”, a declarat Francesca Joldea, membră a echipei AIDRom.

Acest târg va oferi o platformă sigură și vizibilă pentru artizanii ucraineni, unde își pot expune produsele și pot interacționa cu publicul local. Printre expozanți se numără artizani și artiști care prezintă bijuterii și picturi realizate manual, multe dintre ele din materiale reciclate, colecții festive de Paște, jucării croșetate, broșe, genți, lumânări parfumate și alte accesorii, flori din pietre până la păpuși artizanale. Vor fi prezente și creatoare de lumânări handmade din ceară de albine, plante uscate și uleiuri esențiale și creatoare de delicii dulci, de la acadele colorate la macarons franțuzești, mochi japonezi și biscuiți americani NY-style.

Evenimentul este găzduit cu generozitate de AMBASADA, un spațiu cultural alternativ și o întreprindere socială în cadrul Asociației Centrul Cultural PLAI și un catalizator pentru colaborare între comunitățile creative și cele non-profit.

Vă invităm să susțineți comunitatea ucraineană, să descoperiți produse unice și să vă lăsați inspirați de poveștile celor care și-au transformat pasiunea în artă.

📅 Data: Sâmbătă, 12 aprilie 2025
🕙 Ora: Începând cu 10:00
📍 Locație: AMBASADA, Splaiul Peneș Curcanul 4-5, Timișoara

Colectă de alimente pentru persoanele în nevoie

Până pe 24 aprilie, colegii noștri din AIDRom vă așteaptă în magazinele Lidl din București și Timișoara, sprijinind colecta de alimente organizată de Lidl și Banca pentru Alimente.​ La ieșirea din magazinele participante, puteți dona produse neperisabile precum:​ ulei, făină, zahăr, orez​, conserve, paste, sosuri​, lapte UHT, biscuiți, cafea, ceai, dulceață​. Toate alimentele colectate vor fi distribuite persoanelor vulnerabile, inclusiv copii, vârstnici și familii aflate în dificultate, pentru a-i ajuta să aibă Sărbători mai liniștite și zile mai frumoase. Unul dintre colegii noștri implicați în această acțiune a declarat:​„Participarea la această colectă este o oportunitate de a oferi sprijin direct celor care au nevoie. Fiecare donație contează și aduce un zâmbet pe chipul cuiva.”​

Mulțumim colegilor care sunt implicați direct în acțiune, echipei Băncii pentru Alimente București, magazinelor Lidl România și tuturor celor care oferă, cu generozitate, un strop de bucurie celor care au mare nevoie de ajutor.​

Pentru mai multe informații despre produsele care pot fi donate, accesați:​

https://bucuresti.bancapentrualimente.ro/colecta-de-alimente-organizata-de-lidl-si-banca-pentru-alimente/

Un nou newsletter aduce vești bune de la AIDRom

Buna Vestire 2025. Care sunt cele mai puternice tradiții, potrivit preotului

Preotul Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, coordonatorul Departamentului pentru Relații Intercreștine și Interreligioase AIDRom, a discutat cu reporterul Digi24 despre Buna Vestire. Vă invităm să parcurgeți materialul semnat de Camelia Sinca, preluat de pe website-ul Digi24 .

Buna Vestire, sau “Anunțarea”, este una dintre cele mai importante sărbători ale lunii martie, menționată cu cruce roșie în calendarul ortodox. Este primul praznic din cursul anului bisericesc închinat Maicii Domnului, are loc în postul Paștelui 2025 și reprezintă momentul în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că îl va naște pe Iisus.

Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru Digi24 ce înseamnă praznicul de Buna Vestire și care sunt cele mai puternice tradiții ale zilei.

Sărbătoarea de Buna Vestire mai este cunoscută, în termeni populari, drept Blagoveștenia, și este o zi a bucuriei și renașterii spirituale. Este prăznuită încă din secolul al IV-lea, din acest motiv este considerată și una dintre cele mai vechi sărbători creștine.

Buna Vestire 2025 – zi cu dezlegare la pește în postul Paștelui

„Sărbătoarea Bunei Vestiri reprezintă momentul în care Maica Domnului a primit vestea de la Îngerul (Arhanghelul) Gavriil că va deveni mama Mântuitorului Iisus Hristos, respectiv a fost aleasă pentru a deveni „vas sfânt”, iar din Ea se va naște Fiul, cel prea iubit. Este cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului și cel mai așteptat moment de resetare și de împlinire sufletească, vestit de mulți prooroci ai Vechiului Testament. De acum începe, cu adevărat, călătoria spre Mântuirea Neamului și este momentul în care Bunul Dumnezeu își întoarce, din nou, fața către Neamul Omenesc.” – a declarat Părintele Gabriel Cazacu.

De Buna Vestire este prima dezlegare la pește din postul Paștelui 2025

„De Buna Vestire este prima dezlegare la pește, untdelemn și vin din Postul Paștelui. În ziua praznicului, creștinii sunt așteptați să vină la biserică și să participe la Sfânta Liturghie. Este o sărbătoare celebrată cu bucurie în toate bisericile și un moment de binecuvântare pentru oameni.”  – a precizat Părintele.

Tradiții și obiceiuri de Buna Vestire

„Toate tradițiile și obiceiurile populare fac ziua de sărbătoare mai specială și mai frumoasă. Este o zi așteptată de copiii și vârstnicii din toată țara, un eveniment care este strâns legat în popor și de venirea primăverii, imediat după echinocțiul de primăvară. De acum, conform tradiției, păsările călătoare se întorc acasă, iar apicultorii scot stupii în natură.” – a transmis Părintele Cazacu.

Toate femeile care își doresc să rămână însărcinate este bine să citească Acatistul Bunei Vestiri

„Este o sărbătoare de bucurie pentru toate mamele însărcinate, dar și o sărbătoare de nădejde pentru femeile care își doresc să aibă un prunc. Femeile trebuie să o ia drept mijlocitoare pe Maica Domnului și să fie convinse că Ea va face minuni pentru ele.” – mai precizează sursa Digi24.

Buna Vestire sau “Ziua Cucului”

În tradițiile populare, sărbătoarea de Buna Vestire se mai numește și Ziua Cucului. Potrivit obiceiurilor, în această zi se aude pentru prima dată cântecul cucului. În unele regiuni ale țării, de Buna Vestire se aprind focuri pentru a alunga spiritele rele și pentru a purifica întreaga gospodărie.

„Din 25 martie, natura începe să se trezească la viață, iar recomandarea mea este ca oamenii să se trezească din robia păcatului și să se îndrepte către sfintele biserici, mănăstiri, cu sufletul plin de încredere, iubire și mântuire. Începând cu această zi este bine să îi iertăm pe cei dragi, să ne apropiem sufletește de cei aflați în suferință, să ajutăm și să iubim. De asemenea, trebuie să continuăm postul Paștelui și să ne îndreptăm cu nădejde de mântuire către slăvitul praznic al Învierii Domnului.” – conchide Părintele Gabriel Cazacu.

Foto credits: Basilica.ro