T. C. Niciun comentariu

Interviu Pablo Zapata – UNHCR

Împreună, restabilim demnitatea

Interviu cu dl. Pablo Zapata, reprezentantul interimar al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) în România

În domeniul eforturilor umanitare, provocările cu care ne confruntăm astăzi sunt complexe și urgente. Pentru a face lumină asupra acestor probleme stringente și a stabili o cale de acțiune, am avut privilegiul de a vorbi cu domnul Pablo Zapata, reprezentantul interimar al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) în România, despre peisajul umanitar actual, despre situația refugiaților din Ucraina sosiți în România, acum la doi ani de la izbucnirea războiului, și importanța sprijinului și înțelegerii publice pentru suferința lor.

Dl. Zapata ne-a împărtășit o multitudine de puncte de vedere, oferindu-ne perspective valoroase asupra crizelor din proximitatea spațială și temporală precum și a căilor către soluții eficiente, asupra creșterii relevanței organizațiilor precum UNHCR și AIDRom și asupra importanței critice pentru populațiile dislocate a conștientizării și a sprijinului public.

Vă invităm să navigăm împreună cu dl. Pablo Zapata prin aceste subiecte deosebit de importante, explorând nucleul umanitarismului din lumea de astăzi.

AIDRom: Sunteți profund implicat în eforturile umanitare. Care credeți că sunt astăzi cele mai presante probleme ale domeniului? Și cum vă gândiți să le abordați?

Pablo Zapata: Lucrez în UNHCR de 25 de ani și cred că este pentru prima dată când asistăm la două crize de mare relevanță geo-politică ce se întâmplă în același timp, plus multe alte crize care se apropie și care nu necesită același nivel de atenție. Există acum două crize umanitare a căror rezolvare depinde de multe lucruri, de termeni politici, dar ceea ce ne preocupă nu este politica. Ceea ce ne preocupă se formulează în termenii vieților umane afectate și ai modului în care sunt abordate nevoile persoanelor afectate de aceste războaie și conflicte. Se face simțită, din ce în ce mai mult, nevoia și obligația examinării atente și investigării riguroase a modului în care cu toții ne desfășurăm activitatea, ca organizații umanitare și ca organizații care lucrează direct cu populația afectată. În același timp, după cum a menționat Înaltul Comisar, opinia publică se așteaptă uneori ca organizațiile umanitare să rezolve probleme ce nu pot fi rezolvate prin politică sau de către politicieni. Și chiar dacă nu putem face asta și nici nu ar trebui să o facem, se așteaptă cumva de la noi să gestionăm toate nevoile pe care le întâlnim. Direcționăm însă capacitățile și concentrarea noastră pentru a atenua consecințe ale unor crize și pentru a le restabili sentimentul de demnitate și de abilitare unor populații care au fost lipsite de cele mai elementare aspecte și elemente ale acestora. Așa cum facem și în situația actuală, în care avem aceste două crize mari plus alte 17 crize.

O criză apare, desigur, atunci când sprijinul financiar pentru problemele umanitare este în scădere. Ele sunt în concordanță cu o serie de factori, care sunt complecși și au legătură cu părțile implicate respective, dar observăm o reducere a perspectivelor de finanțare. Pe de altă parte, nu există nicio reducere a cantității de fonduri necesare sau a complexității lucrării. Munca devine mai complexă, iar volumul de muncă crește, dar avem mai puține resurse. Deci, aceasta este o ecuație foarte instabilă, deoarece nu este de fapt o ecuație. Nu se potrivește cu o parte sau cu cealaltă în termeni matematici și nici în termeni umani. Deci, ceea ce prevăd pentru anii următori este o presiune mare asupra tuturor resurselor umane și asupra instituțiilor și o creștere a responsabilizării. Și cred că acesta este un lucru bun pentru că într-adevăr trebuie să răspundem pentru fondurile care ne sunt încredințate, care provin din impozitele plătite sau contribuțiile voluntare ale cetățenilor.

Dar ceea ce pare o provocare, în anumite privințe tinde să nu fie așa. Nu ar trebui să rămânem cu privirea la situația noastră, ci ar trebui să ne uităm, desigur, la consecințele conflictelor pentru oamenii pentru care muncim. Complexitatea situației constă în faptul că avem mai puține resurse pentru a ajuta, a asista și a reabilita aceste comunități. Deci, ecuația dezechilibrată în acest moment duce la mai puține nevoi abordate și la mai puține posibilități de reconstrucție a vieților, a caselor și a demnității. Pun foarte mult accent pe demnitate. Pentru că, din păcate, vom putea să redresăm chiar și mai puțină demnitate decât acum.

Apoi, vorbind despre România: cred că a fost martoră chiar peste graniță, chiar peste râu în multe cazuri, la încercarea cumplită prin care trece poporul ucrainean. Și cred că printre provocările pentru România, având în vedere cele generale și specifice, una dintre ele este sprijinul public pentru refugiați, și înțelegerea prin ce trece Ucraina, țara vecină, și a riscului asociat, nu numai cu Ucraina, pentru că aceasta nu este o problemă numai ucraineană. Este într-adevăr o problemă mai amplă și aceasta are legătură, așa cum s-a spus și în contextul Națiunilor Unite, cu purtarea unui război și apoi cu consecințele umanitare ale acestuia. Există un sentiment de oboseală la unii dintre oamenii care și-au deschis inițial casele și vetrele și totul cu ambele brațe. Și acesta a fost un răspuns remarcabil, al românilor și al României ca țară, față de refugiați.

Ca în fiecare criză de acum, observăm că, după doi ani, există un sentiment că există și alte lucruri care se întâmplă în viața noastră și este de înțeles, este absolut normal. Cred că rolul pe care îl avem aici este să reamintim de situația prin care trec refugiații și de faptul că situația continuă să se întâmple și nevoile continuă să existe – și asta ar trebui să scoatem în evidență. Într-un fel, trebuie să transmitem mesajul că această situație nu s-a terminat, nu numai pentru că nu știm în ce fel va evolua războiul din Ucraina, dar nu s-a terminat pentru că mai sunt oameni care încă se luptă să găsească resursele pentru a avea un trai demn. Și asta necesită solidaritate, atât din partea structurilor oficiale, cât și a cetățenilor României.

În România, suntem într-un an foarte greu și complex. Și sper ca problema refugiaților în general, și a ucrainenilor în special, să nu fie politizată. Nu intră în sfera dezbaterii politice, pentru că nu este vorba despre politică; este vorba despre umanitate.

AIDRom: Ați putea evidenția câteva dintre proiectele UNHCR și AIDRom care au avut un impact semnificativ asupra vieții refugiaților sau persoanelor strămutate?

Pablo Zapata: În primul rând, o să le spun colegilor din AIDRom: suntem recunoscători pentru încrederea pe care o aveți în departamentul din România al UNHCR și pentru parteneriatul cu care se prelungește de mulți, mulți ani. Asta arată că ambele echipe, UNHCR și AIDRom, sunt foarte fericite pentru această colaborare. În ce ne privește, o prețuim în mod deosebit și ne-am referit de multe ori la specificul relației noastre, care a evoluat de-a lungul anilor. Voi aminti două sau trei exemple care îmi sunt aproape de suflet.

În primul rând, cred că AIDRom și UNHCR sunt asemănătoare în inimile noastre. Sperăm la același lucru, ne străduim pentru același lucru și, în ambele organizații, avem o înțelegere profundă a cuvântului „demnitate”. Să știți că nu este vorba despre nevoi sau elemente materiale, ci despre demnitate și ceea ce am învățat din interacțiunea cu cei de la AIDRom este că demnitatea trebuie să fie în centrul preocupărilor noastre. Iar pentru oamenii pe care îi ajutăm, restaurarea demnității ține nu doar de calitate, nu doar de obiective, nu doar de indicatori, ci de stilul de muncă pe care îl aveți. Îl apreciez foarte mult pentru că este profund uman și asta face diferența maximă.

Acum, aș putea vorbi despre alte calități grozave, iar un exemplu este capacitatea. Nu am putea avea un program de numerar în România dacă nu ar exista organizații precum AIDRom. Când a existat o nevoie imediată de a sprijini refugiații din Ucraina, în colaborare cu AIDRom și toate Bisericile, bineînțeles, cu Patriarhia care s-a deschis refugiaților, acesta a fost marele punct culminant al crizei. A fost impresionant să văd refugiați venind să se înregistreze la Patriarhie aici, la București, datorită mijlocirii, aș spune, și advocaturii AIDRom, dar și resurselor pe care le-ați pus la dispoziție și care ne-au permis să pornim acest program. Și îmi amintesc, trecând prin holurile palatului și gândindu-mă, „ei bine, acesta trebuie să fie cel mai elegant și mai frumos punct de înregistrare pentru UNHCR din întreaga lume, iar alți colegi trebuie să facă același lucru în corturi, în condiții care sunt departe de a fi nu doar confortabile, ci uneori departe de a fi chiar operaționale (din punct de vedere fizic, asta prezintă o mulțime de provocări la nivel operațional).

Refugiații intrau și priveau, așa cum mă uitam eu și mă gândeam că palatul este încă ceva adăugat la viteza, eficacitatea și eforturile umane pe care le-ați putut depune în răspunsul pentru Ucraina. Toate acestea se adaugă la mulți, mulți ani pe care i-ați petrecut muncind pentru solicitanții de azil și pentru refugiați, la eforturile pe care le-ați depus în special în domeniul sănătății mintale, care au avut o însemnătate fundamentală.

Desigur, pentru mine, cealaltă dimensiune importantă este parteneriatul pe care îl avem în managementul și în conducerea Centrului de Tranzit de Urgență, care rămâne unul dintre acei piloni pentru proiectele noastre care, la nivel global, adaugă un loc în care un refugiat poate să-și găsească demnitatea. Ei stau aici câteva luni, în timp ce așteaptă să fie relocați în altă parte, dar viața lor sau integritatea lor sau sănătatea lor emoțională pot pierde 10 ani până ajung la primul azil.

Deci, cred că, de la aspectul reinstalării până la angajamentul permanent cu refugiații și solicitanții de azil, puteți adăuga valoare fluxului rapidului și puteți gestiona în continuare un răspuns foarte cuprinzător pentru refugiații din Ucraina. Iar asta ne arată încă o dată cât de bun este acest parteneriat pentru noi și cât de onorați suntem că aveți încredere în acest parteneriat.

AIDRom: Pe 24 februarie, comemorăm aniversarea a 2 ani de la izbucnirea războiului din Ucraina. În societate se resimte, cu siguranță, oboseala pe care ați menționat-o și există o încetinire vizibilă în ceea ce privește sprijinul. Întrucât ne așteaptă un an dificil cu 5 alegeri, avem nevoie de sprijinul publicului larg pentru a putea continua să restaurăm demnitatea refugiaților. Cum credeți că conștientizarea și percepțiile publice pot fi influențate pozitiv pentru a încuraja mai mult sprijin pentru populația strămutată, în general, din România?

Pablo Zapata: Dintre toate lucrurile pe care le putem face pentru a ne păstra sprijinul, există două care mi se par cheie. Unul este că capacitatea noastră de a prezenta și evidenția beneficiile pe care sprijinul și răspunsul de ajutor le aduce întregii comunități. Cred că, până acum, nu am fost foarte buni la asta. Am fost foarte buni în raportarea obiectivelor noastre cu privire la câte persoane au beneficiat de intervenții de sănătate mintală. Am fost ocupați să ajutăm, mai puțin să comunicăm, dar acum este un moment bun. Dar, de asemenea, care este impactul pozitiv pe care acest lucru îl aduce pentru comunitatea gazdă? Și pentru a demonstra asta, putem spune: „Ascultă, dacă primești refugiați, există ceva rezidual și fundamental care rămâne în comunitate. Este un rod al tuturor acestor programe pe care le implementăm, dar nu este vorba doar de material”. Îmi amintesc că un primar al unui oraș românesc mi-a spus odată: „Nu știam, nu puteam să știu că concetățenii mei sunt așa și sunt capabili de asta. Și spun asta pentru că nu am fost martor la așa ceva în toată viața mea în acest oraș. Și nu mi-aș fi imaginat niciodată că vor putea”. Așadar, cred că, într-un fel, ce putem face este să spunem poveștile multor, multor eroi de fiecare zi din prima fază a urgenței. Oameni care, fără nicio așteptare de recompensă sau recunoaștere, au făcut totul din suflet. A existat această mișcare de la a fi martor la știri, la a fi parte a știrilor.

Și cred că trebuie să continuăm să promovăm modul în care putem continua să angajăm întreaga comunitate pentru a continua să facă parte din știri, mai degrabă decât să ne uităm la ea și să spunem, da, acesta este teritoriul nostru. Celălalt element este prezentarea poveștilor personale și a valorii individuale a comunicării. La sfârșitul zilei, nu suntem atât de motivați la un moment dat de teorie și discuții abstracte, ci când vedem un semen care depune toată energia și efortul pentru a fi inclus în societate și încă are nevoie de sprijin, cred că acesta este un bun mobilizator.

Permiteți-mi să adaug un al treilea: ceea ce am încercat să facem în campania noastră de comunicare de anul trecut. Este despre demistificare. Există o nevoie clară de a pune realitatea în cazurile particulare, pentru că în cazul războiului din Ucraina există o mulțime de dezinformare și informare eronată care sunt răspândite intenționat și este important să vedem care sunt aceste percepții care au intenția clară de a slăbi răspunsul și suportul față de ceea ce sunt de fapt realitatea și cifrele.

AIDRom: Vă mulțumim!

T. C. Niciun comentariu

Nominalizare Premiu PR FOR GOOD, COMMA AWARDS

Campanie AIDRom nominalizată la premiile PR FOR GOOD, COMMA AWARD 2024

Campania noastră 1 An de razboi in Ucraina. 1 An de Ajutor si Speranta – AIDRom a primit o nominalizare la COMMA AWARDS, categoria PR For Good. Selecția a urmărit campanii ale ONG-urillor care au sustinut comunitati, au cautat sa schimbe perceptii si au demonstrat implicarea in cauze importante. Sperăm să fim printre câștigători! Aflați mai multe despre competiție accesând acest LINK.

Mulțumim tuturor colegilor implicați în realizarea campaniei de anul trecut, prin care am marcat 1 an de la izbucnirea războiului din Ucraina.

T. C. Niciun comentariu

2 Ani de la declanșarea războiului din Ucraina – Inteviu revista BIZ

„Speranța că războiul se va termina repede și că ne vom întoarce a fost mereu foarte puternic” – interviu în Revista BIZ

„Speranța că războiul se va termina repede și că ne vom întoarce a fost mereu foarte puternică”, spune colega noastră, Marina Zaporojan, refugiată din Ucraina, traducător AIDRom, la aproape 2 ani de la izbucnirea războiului din Ucraina, într-un interviu apărut astăzi, 19 februarie 2024, în revista BIZ.

Mulțumim revistei @BIZ și jurnalistului @Ovidiu Neagoe care, prin interviul luat, spun povestea colegei noastre Maryna, care a venit în România din Odessa, chiar de la izbucnirea războiului. Ea a ales să muncească aici, să se integreze și să asigure un viitor mai bun pentru familia ei, dar și să îi ajute pe alți ucraineni să treacă mai ușor peste dificultățile cu care se confruntă departe de casă. Vă invităm să parcurgeți interviul apărut astăzi în revista BIZ, accesând acest LINK

T. C. Niciun comentariu

AIDRom și Banca pentru Alimente continuă să ajute refugiații din Ucraina

AIDRom și Banca pentru Alimente București ajută cu pachete cu alimente peste 500 de refugiați din Ucraina

La aproape 2 ani de la izbucnirea războiului dn Ucraina, continuăm să ajutăm persoanele nevoite să își părăsească țara, casele și pe cei dragi. În data de 15.02.2024, cu susținerea Băncii pentru Alimente din București, echipa AIDRom a ajutat peste 500 de refugiați vulenrabili din Ucraina (164 de familii) cu pachete cu alimente. Distribuția s-a realizat în baza înscrierilor anterioare și a aplicării criteriilor de calificare, în funcție de gradul de vulnerabilitate. Mulțumim echipei noastre, voluntarilor și Băncii pentru Alimente pentru excelenta organizare a acestei acțiuni.

Eforturile noastre comune au adus un zâmbet pe fețele acestor oameni în nevoie!

T. C. Niciun comentariu

UNHCR a publicat „Planul Regional de Răspuns pentru Refugiați 2024”

UNHCR a publicat Planul Regional de Răspuns pentru Refugiați 2024

UNHCR a publicat Planul Regional de Răspuns pentru Refugiați pentru 2024. Al treilea din seria sa, planul are în vedere nevoile detinatorilor de protecție temporară strămutați din Ucraina și vizeaza Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia, România și Slovacia.

În perioada de referință, în țara noastră, prin Planul Regional de Raspuns pentru Refugiați, SITUAȚIA DIN UCRAINA, a fost acordat suport pentru 110.000 de refugiați, fiind alocat un buget de 117 milioane USD.

Accesați raportul AICI

T. C. Niciun comentariu

AIDRom, alături de restul membrilor ACT Alliance, condamnă cu fermitate atacul asupra colegilor din HEKS/EPER, soldat cu decesul a 2 lucrători umanitari și rănirea altor 4

AIDRom, alături de restul membrilor ACT Alliance, condamnă cu fermitate atacul asupra colegilor din HEKS/EPER, soldat cu decesul a 2 lucrători umanitari și rănirea altor 4

Echipa AIDRom este profund întristată de vestea primită despre cei doi lucrători umanitari, colegi din cadrul HEKS/EPER, care și-au pierdut viața astăzi, 03 februarie 2024,  în timp ce efectuau o evaluare pe teren și despre cei patru angajați HEKS/EPER răniți ieri în sud-estul Ucrainei în urma atacurilor.

AIDRom se alătură ACT Alliance și transmite condoleanțe și rugăciuni prietenilor și familiilor colegilor uciși, întregului personal al HEKS, precum și tuturor membrilor ACT Alliance care lucrează în Ucraina.

HEKS depune eforturi pentru a asigura evacuarea în siguranță a personalului afectat și oferă sprijin întregului personal implicat și familiilor acestuia.

ACT Alliance se alătură HEKS și condamnă cu fermitate acest atac nejustificat, care reprezintă o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional.  Lucrătorii umanitari și populațiile civile nu trebuie să fie niciodată ținte în conflicte!

Aflați mai multe detalii acceând website-ul HEKS .

T. C. Niciun comentariu

Mitropolitul Nifon: Prin dialogul între creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă (Interviu)

Mitropolitul Nifon: Prin dialogul între creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă

Interviu preluat de pe site-ul BASILICA.RO.

Autor:  Sorin Ioniţe

„Consider că prin intermediul dialogului între creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă, împărtășind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară și celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei”, spune Mitropolitul Nifon într-un interviu acordat Basilica.ro.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, a împlinit recent magistrala vârstă de 80 de ani. Înaltpreasfinția Sa are o vastă experiență în relațiile externe bisericești, dar și o activitate pastorală intensă internă: opt ani ca Episcop vicar patriarhal, cinci ani episcop la Slobozia și alți 24, Arhiepiscop al Târgoviștei. Pentru bogata sa activitate, Sfântul Sinod i-a acordat în 2008 rangul de Mitropolit ad personam.

Implicat în relațiile externe bisericești încă din anii ’70, ierarhul detaliază cum s-a transformat de-a lungul timpului acest domeniu și care sunt exigențele actuale. IPS Nifon arată cât de important este „un glas puternic al creștinilor în Europa diversității”. Părintele Mitropolit mai explică faptul că cei care au o atitudine adversă dialogului intercreștin trădează nesiguranță în credință și necunoaștere: „De fiecare dată când mă întorc de la vreo astfel de întrunire, convingerea mea devine și mai puternică în ceea ce privește ortodoxia credinței noastre”.

Finalul interviului se concentrează pe „primăvara Bisericii” – tineretul de astăzi. Înaltpreasfinția Sa vorbește despre impactul tehnologiei în viața tinerilor și despre atitudinea corectă a Bisericii față de ei.


Basilica.ro: Părinte Mitropolit, ca Exarh patriarhal ați reprezentat Biserica noastră la numeroase întruniri interortodoxe și interconfesionale. Ce înseamnă reprezentarea la acest nivel și care sunt relațiile Bisericii noastre azi cu restul lumii?

IPS Nifon: Am participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări naționale și internaționale, cu caracter inter-ortodox și inter-creștin, având mereu conștiința că împlinesc un act de slujire eclezială și de misiune ortodoxă. Participarea la dialog este o manifestare firească a omului creat „după chipul lui Dumnezeu” de a-și exercita vocația comunicării și comuniunii prin cuvânt. Am considerat că fiecare conferință inter-ortodoxă sau inter-creștină a reprezentat o oportunitate misionară.

Dialogul este o necesitate firească

Cea mai importantă participare la o reuniune sau eveniment inter-ortodox din ultimii ani este, fără îndoială, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). De altfel, așa cum se menționează în documentele sinodale, relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine pornesc de la premisa că trebuie să ne facem cunoscută credința, că dialogul este o necesitate firească și că eventualitatea izolării este un regres pastoral-misionar.

Ortodoxia românească se află angajată în dialogul teologic bilateral alături de celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale, cu marile Biserici și confesiuni creștine, în special prin intermediul Consiliului Mondial al Bisericilor, unde am onoarea să fiu membru în forurile de conducere.

Așadar, Biserica Ortodoxă Română are, în contemporaneitate, privilegiul de a fi membră deplină a celor mai importante organizații interortodoxe și intercreștine din lume, în cadrul cărora pe de-o parte interacționează cu alte Biserici Ortodoxe surori sau confesiuni creștine, iar pe de altă parte, prin dialog și cooperare, își face cunoscute credința apostolică, dar și cultura și spiritualitatea românească, oferind astfel o imagine de ansamblu a felului în care a germinat și a rodit cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos pe pământul românesc.

A fi prezenți – ca Biserică majoritară –  într-un spațiu al alterității, așa cum sunt diversele întruniri interortodoxe sau interconfesionale, reprezintă oportunitatea de a face cunoscut specificul singurei credințe ortodoxe de sorginte latină, care are, așa cum inspirat se exprima părintele Dumitru Stăniloae, o spiritualitate amprentată de luciditatea latină sau de receptarea raţională a realității, viziune specifică Occidentului, cu sentimentul profund al misterului tainei de nepătruns a existenţei persoanei, propriu națiunilor din Răsăritul Europei.

În acest sens, relațiile cu celelalte Biserici și confesiuni creștine reprezintă o invitație de a cunoaște și a recunoaște diferite realități din viața Bisericii noastre, prezența instituțională tot mai dinamică a acesteia în societatea actuală.

În relațiile Bisericii noastre cu restul lumii, așa cum ați menționat în întrebare, trebuie să evidențiem faptul că este o necesitate stringentă ca Biserica să-și manifeste vocația sa profetică în lume, transmițând mesajul său mântuitor către toate popoarele și de la toate tribunele. În acest sens trebuie menționat faptul că la nivelul Uniunii Europene există întâlnirea anuală, la sediul Comisiei Europene, a liderilor religioşi din Uniunea Europeană cu înalţi demnitari europeni, la care Biserica nostră este constant prezentă. După cum se știe, avem Reprezentanța permanentă a Patriarhiei Române la Bruxelles, pe lângă Instituțiile europene.

Îmi amintesc astfel de participarea delegației Bisericii noastre, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Bruxelles (mai, 2013), precum și de mesajul pe care Preafericirea Sa l-a transmis plenului Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (aprilie, 2011), în care a fost subliniată necesitatea aprofundării dialogului, a spiritualității proprii, pentru dezvoltarea unei noi culturi a supraviețuirii.

Cea mai recentă dintre întâlnirile la care Biserica noastră a participat a fost reuniunea liderilor religioși cu autoritățile europene, eveniment la care am participat personal, fiind găzduit de Margaritis Schinas, Vicepreședinte al Comisiei Europene.

În cadrul acestei întruniri, care a avut ca temă „Impactul războiului din Ucraina asupra modului de viață european”, am avut ocazia să evoc modul jertfelnic în care Biserica Ortodoxă Română s-a implicat în ajutorarea celor câteva milioane de refugiați ucraineni care au trecut prin România, de la începutul conflictului militar.

Desigur că relațiile Bisericii noastre se reflectă și în aprecierea de care se bucură în context regional mai larg, astfel că nu e o noutate pentru nimeni prețuirea pe care o arată Întâistătătorii Bisericilor Autocefale față de Patriarhia Română.

Ne amintim cu multă emoție și bucurie de vizitele oficiale, în mai multe rânduri, la invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ale Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, ale Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi, (octombrie 2011),  Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient (noiembrie 2014), Preafericitului Părinte Patriarh Kiril al Moscovei și al întregii Rusii (octombrie 2017), Preafericitului Părinte Teofil al III-lea al Ierusalimului (octombrie 2018), dar și de cea mai recentă vizită în România a conducătorului Bisericii Catolice, Papa Francisc I.

Acest ultim itinerariu al credinței confirmă justețea deschiderii și aprecierii pe care le-a manifestat Papa Ioan Paul al II-lea pentru Ortodoxia românească, vizita acestuia fiind, așa după cum istoria a reținut, prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă.

Basilica.ro: Lucrați de mai mulți ani în relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române. Cum s-au schimbat lucrurile între timp? Ce perspective de viitor sunt?

IPS Nifon: Desigur că peisajul cultural și socio-politic s-a schimbat mult în întreaga lume și evident că acest lucru aduce noi provocări pe care societatea și implicit Biserica, dar și organismele bisericești internaționale trebuie să le ofere un răspuns adecvat. Multe dintre aspectele care defineau perioada când libertatea de exprimare era limitată, astăzi sunt cu totul diferite.

În anumite momente de dinainte de 1989, relațiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva nu au fost foarte ușoare, întrucât, într-un regim politic în care libertatea nu reprezenta o coordonată intangibilă, voci străine de Biserică au sugerat sau chiar presat delegații români să amenințe cu retragerea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliu. Evident că Biserica nu le-a dat curs, iar astăzi, Consiliul Ecumenic este recunoscător tuturor pentru rezistența la aceste presiuni antiecumenice, străine de spiritul nostru eclezial.

Glasul creștinilor, în Europa diversității

Dacă în trecut eram Biserici separate de istorie, situate în blocuri economice, politice, culturale diferite și antagonice, astăzi, când ne bucurăm de libertate, suntem datori ca în relațiile externe bisericești să sporim solidaritatea, excluzând unele suspiciuni sau neîncrederi, pentru o mărturie creștină, comună și credibilă, într-o lume indiferentă și pe alocuri cu puternice nuanțe de descreștinare. Un glas puternic al creștinilor, în Europa diversității, nu poate fi trecut cu vederea!

Pe de altă parte, o Biserică fragmentată nu poate vindeca o societate divizată, care pare să fie cuprinsă, pe alocuri, de virusul secularizării accentuate, al colonizării ideologice și al ideilor neomarxiste, care promovează atitudini și manifestări antiecleziale și implicit anticlericale.

Dacă în trecut, organizațiile creștine internaționale identificau cu claritate opozantul sau doctrinele care luptau contra manifestării credinței, astăzi lucrurile s-au schimbat, în sensul în care răul se ascunde în diferite concepte rafinate, care tentează și cheamă în numele unei exacerbate corectitudini politice la edificarea unei noi lumi și a unui nou om, cu implicații, modificări și orientări antropologice confuze.

Însă, în creștinismul de diferite nuanțe confesionale, care are o memorie experențială milenară, provocărilor timpului trebuie să li se răspundă prin solidaritate comună și coresponsabilitate. Suntem de acord că există un câmp imens de înnoire, de revitalizare a moștenirii creștine și chiar mai ales de progres în ceea ce privește calitatea vieții umane, însă toate acestea trebuie să se dezvolte pe principiile și valorile civilizației creștine care, așa cum spuneam, de două milenii construiește lumea în spiritul libertății, echității și al adevărului evanghelic.

Dimensiunea prezenței sacrului în viața noastră, personală și comunitară, reprezintă un punct central de referință în majoritatea întâlnirilor la care suntem chemați să participăm și să aducem mărturie din experința Bisericii noastre.

Mărturisesc că în relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române cu diferitele Biserici și confesiuni creștine se conturează, uneori, o viziune tot mai comună asupra răspunsurilor la principalele probleme pe care le înregistrează societatea globală: libertatea lipsită de responsabilitate, secularizarea şi criza familiei, contestarea prezenței Bisericii în societate, diverse atitudini și curente anticlericale, etc.

Aportul special al Bisericii noastre constă și în experiența, timp de mai multe decenii, a dominației comunist-atee, în care Ortodoxia românească a trebuit să caute modalități originale de existență și manifestare, pentru ca într-un regim fățiș adversar, să trăiască și să consolideze, cu tact și credincioșie, credința ortodoxă.

Așadar, perspectivele sunt întotdeauna fondate pe multă speranță, pe încrederea în Bunul Dumnezeu și pe dorința și voința de a face mai mult, de a ne deschide cu curaj, în duh misionar, unii către alții și de a colabora responsabil pentru unitatea creștină și implicit pentru zidirea unei lumi mai bune și cu preocuparea de a oferi lumii maximă credibilitate Cuvântului lui Dumnezeu în contemporaneitate, mai ales față de cei necredincioși și necreștini.

Basilica.ro: Cum afectează în prezent conflictele lumii relațiile bisericești?

IPS Nifon: Dacă privim retrospectiv în istoria umanității, aceasta este marcată de conflicte și crize de tot felul, ce poartă diferite cauze și divergențe și care, observate dintr-un anumit unghi, au drept izvor comun, egoismul feroce și lipsa dragostei pentru aproapele, antagonice valorilor atât de prezente în Evanghelia pe care noi, creștinii, o propovăduim.

În calitate de Domn al păcii (Isaia 9,5), Mântuitorul Hristos este Cel căruia Îi urmăm și al cărui model de desăvârșire creștinii și-l împropriază. În acest sens, războiul, cu toate urmările lui nefaste, este incompatibil cu valorile, credința și viața în Hristos, iar promotorii acestuia sunt răspunzătorii morali ai conflictelor care generează drame, sărăcie, suferință sau chiar moartea.

Dialogul, în context conflictual

Adunările bisericești și intereligioase de la nivel ecumenic, reprezintă platforme active de întâlniri, în care mesajul pentru susținerea păcii sau apelurile pentru condamnarea și încetarea războiului sunt o constantă din activitatea acestora.

Că aceste spații de comunicare sunt întâlniri incluzive, de mediere și unitate, se poate observa din atitudinea pe care cei mai mulți dintre participanții la cea de a XI-a Adunare Generală a CMB (Karlsruhe, 2022) au manifestat-o față de Delegația Bisericii Ruse. Deși au existat unele voci care au cerut excluderea acesteia din desfășurarea programului, totuși în cadrul lucrărilor li s-au acordat spațiu liber de exprimare, transmițându-li-se totodată mesajul de respingere și condamnare a războiului nefast pe care Rusia l-a inițiat împotriva unei țări suverane.

De asemenea, în calitate de vicemoderator al Comitetului Central al CMB, dar și moderator al unor sesiuni plenare, am accentuat necesitatea dialogului onest pentru ambele părți, insistând asupra așteptărilor pe care creștinii din întreaga lume le doresc într-un astfel de context, instaurarea păcii și a dreptății, ca premise pentru o viață în care oamenii să poate împlini, în libertate deplină, cuvântul și voia lui Dumnezeu.

De asemenea, trebuie să ținem seama că Bisericile din țările aflate în conflict au tendința să se solidarizeze cu conducerile politice și de aceea, există mereu riscul unei escaladări a conflictelor, inclusiv cu ajutorul unor motive religioase, ori aceste atitudini sunt inacceptabile. Să nu uităm că pacea este numele lui Dumnezeu întotdeauna, iar noi, ca ierarhi, ca lideri religioși, avem datoria de a sluji pe Dumnezeu și, prin urmare, pacea în orice situație.

Este de apreciat și răspunsul liturgic al Bisericii noastre de a se ruga pentru liniște și pace, remarcabile, în acest sens, fiind recomandările Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a se include în slujbele bisericești, la ectenia mare sau întreită, cereri speciale și rugăciuni pentru pacea lumii.

Relațiile bisericești nu trebuie înțelese în analogie cu diferitele abordări politice internaționale, întrucât noi, ca oameni ai Bisericii, indiferent de tradițiile culturale pe care le reprezentăm, pornim de la premisa că ceea ce ne aduce împreună nu sunt interesele seculare profane – deși într-o anumită măsură și acestea sunt legitime – ci universalitatea Evangheliei Mântuitorului Hristos, cu valorile sale perene, care, așa cum știm, aduce în centralitate, iubirea de aproapele, ca formă supremă de viețuire după voia lui Dumnezeu.

În acest sens, atunci când apar unele disensiuni sau momente conflictuale care ar influența și ar afecta relațiile inter-bisericești, în lumina justiției și al adevărului evanghelic, noi toți trebuie să fim în comuniunea iubirii, pentru a răspunde provocării de a gândi mai mult și mai profund, cu mintea luminată de Duhul Sfânt, pentru înțelegerea nevoilor celuilalt, în care trebuie să primeze spiritul evanghelic al dreptății.

Basilica.ro: Din superficialitate, unii cataloghează greșit relațiile cu celelalte culte. Ei uită, de exemplu, faptul că diaspora Bisericii noastre este găzduită în mare parte de catolici, de anglicani și de protestanți, cu care avem relații de cooperare benefice. Puteți explica și alte aspecte care sunt insuficient înțelese? Care este baza și care sunt perspectivele pe care se cultivă aceste relații de cooperare intercreștină?

IPS Nifon: Consider că este foarte important dialogul inter-creștin, mai cu seamă că lumea se confruntă cu multe provocări, inclusiv migrația masivă și diversificată, la care trebuie să răspundem cel mai adesea în mod unitar, dar și pentru că vocația creștină este una de unitate și cooperare responsabilă.

Numeroase parohii ortodoxe românești din diaspora își desfășoară activitatea în locașurile de cult mai ales catolice, dar și protestante în întreaga Europă, iar aceasta se datorează dialogului inter-creștin și bunelor relații ale Bisericii noastre și mai ales a deschiderii vizionare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu ansamblul lumii creștine.

Există probabil unii care nu cunosc această realitate și preferă penibilul ignoranței și izolarea, uneori degradantă, având impresia că prin dialog s-ar ceda cumva din plenitudinea credinței noastre. Aș menționa și alte aspecte mai puțin înțelese și anume că dialogul ecumenic ar fi o erezie, ceea ce este total eronat, pentru că el nu are la bază un set de învățături, ci este vorba, pur și simplu, de un dialog uman și creștin de cunoaștere reciprocă.

Părintele Stăniloae a spus foarte clar că într-o măsură mai mare sau mai mică, recunoaștem Chipul lui Hristos reflectat prin Sfânta Scriptură și în celelalte confesiuni. Acest dialog are la bază dorința de unitate eclezială firească, bazată pe porunca Mântuitorului „ca toți să fie una”. Nu presupune renunțarea la nimic din învățătura noastră de credință.

Consider că prin intermediul dialogului între creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă, împărtășind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară și celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei.

În relațiile cu celelalte culte religioase trebuie să pornim de la premisa că în fiecare comunitate strălucesc valori ale Bisericii creștine, al cărui tezaur se regăsește plenar în Biserica primară. Pe de altă parte, Ortodoxia are conștiința deplinătății și implicit a păstrării neștirbite a adevărurilor de învățătură fundamentate pe cel 7 sinoade ecumenice și pe Sfânta Tradiție. Acestea sunt chiar criteriile dreptei credințe și numai în cadrul acestui tipar de înțelegere sunt posibile orice gândire și orice interpretare a experiențelor spirituale actuale.

Relațiile cu alte culte trebuie să să bazeze pe respect reciproc și comunicare sinceră, în care să primeze dorința de dialog activ, care să ofere răspunsuri comune unor probleme ce privesc lumea creștină în general. În acest sens, ca model de comunicare și cooperare locală, exemplu poate pentru alte spații europene și nu numai, s-a constituit Consiliul Consultativ al Cultelor din România, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, organizaţie de natură etică, socială, autonomă, care are, printre alte obiective majore, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase.

Într-o lume deja marcată de multiple fragmentări ideologice, vocația comună a cultelor este de a întări solidaritatea între oameni, în cultivarea păcii și a armoniei în societate.

Nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalți creștini

Aș spune că aveți dreptate atunci când afirmați că există aspecte care sunt insuficient înțelese.

Ecumenismul implică ieșirea din propriul tău spațiu cultural și confesional și interacționarea cu celălalt, căruia tu trebuie să îi prezinți coordonatele credinței care îți definesc identitatea. Însă acesta implică două mari exigențe: pe de-o parte trebuie să cunoști temeinic tradiția, istoria și doctrina Bisericii tale, fiind tu însuți un trăitor a ceea ce propovăduiești, iar pe de alta să stăpânești maniera de a transmite toate acestea celui de lângă tine, în duhul păcii, al echilibrului și al dragostei creștine.

Altfel, există riscul radicalizării și al refugiului în propria enclavă, atitudine proprie oamenilor nesiguri de ei înșiși, ignoranți, care într-adevăr, cataloghează greșit relaționarea cu comunitățile și cultele creștine.

Dimpotrivă, noi ca români ortodocși, având încredințarea că transmitem credința apostolică nealterată, nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalți creștini, considerând că fiecare întâlnire este o nouă o șansă misionară, în vestirea și înțelegerea autentică a cuvântului lui Dumnezeu în lume, în contextul prezenței tot mai accentuate a curentelor ostile tuturor creștinilor: neomarxismul, materialismul, secularismul.

Principalul aspect neînțeles este că dialogul ecumenic nu înseamnă trădarea Ortodoxiei și nici cedarea în anumite puncte.

De fiecare dată când mă întorc de la vreo astfel de întrunire, convingerea mea devine și mai puternică în ceea ce privește ortodoxia credinței noastre. Pe de altă parte, este vorba despre faptul că, așa cum am arătat mai sus, dialogul ecumenic nu este o erezie, cum se spune adeseori de către cei care nu cunosc și nu înțeleg teologic, realitățile vieții creștine, în general; el nu are o doctrină, ci reprezintă numai o necesitate și posibilitate de dialog a lumii noastre aflată într-o dinamică permanentă.

Nu trebuie deci să uităm rolul pe care îl are dialogul, în general. Numai prin comunicare cu celălalt ajungi la cunoaștere, la adevăr. Cunoașterea de către lumea protestantă a frumuseții și importanței icoanei, spre exemplu, a fost descoperită ca urmare a acestui dialog ecumenic.

Asistăm astăzi la un proces de convertire la Ortodoxie, fie din lumea catolică, fie din cea protestantă, care, deși nu putem spune că este unul de masă ci mai degrabă personal, nu ar putea fi posibil fără dialog. Amintesc aici câteva nume ale unor teologi remarcabili, care au îmbrățișat credința ortodoxă: Olivier Clement, Andrew Louth, Kallistos Ware, Seraphim Rose, Placide Deseille, Hugo Tristram Engelhardt Jr., Karl Christian Felmy, Peter Gillquist, Jaroslav Pelikan, E. Behr Sigel, etc.

În altă ordine de idei, trebuie să precizăm că Biserica Ortodoxă își fundamentează unitatea pe întemeierea ei de către Mântuitorul Hristos și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Baza participării Bisericii Ortodoxe la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, în extenso la ceea ce numim Mișcare ecumenică, o constituie credința în Sfânta Treime.

C.E.B. este, cum spune Statutul acestei organizații ecumenice, „o asociație frățească a bisericilor care-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, potrivit Scripturii, și încearcă să răspundă împreună chemării lor comune pentru mărirea singurului Dumnezeu, în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh”.

Basilica.ro: Care considerați a fi cele mai mari realizări recente ale Bisericii noastre pe plan extern?

IPS Nifon: Desigur că, în această privință, ne putem limita doar la menționarea unora dintre aspectele care marchează dinamica împlinirilor Bisericii Ortodoxe Române în plan extern, deși panoplia realizărilor este foarte generoasă.

Merită menționate crearea climatului de pace și bună înțelegere între culte, dar și vizita celor doi pontifi ai Bisericii Romano-Catolice la noi în țară, precum și existența unei situații total neconflictuale în România între biserici și religii.

Pe de altă parte, dacă ne referim la Sinodul din Creta, din anul 2016, ne-am bucurat, încă o dată, de recunoașterea și rolul deosebit al gândirii teologice al participanților delegației Bisericii Ortodoxe Române, în special al Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, de către toate celelalte Biserici Ortodoxe surori, participante la acest sinod. Nu trebuie să uităm nici de importanța participării Bisericii noastre la dialogul cu forurile reprezentative ale Uniunii Europene, despre rolul și importanța religiei în viața comunităților umane ale secolului al XXI-lea.

Aș evidenția grija paternală față de comunitățile românești din afara granițelor, concretizată în susținerea eparhiilor românești din străinătate și mai ales al existenței celor peste 1.300 de clerici ce deservesc aproape 1.500 de parohii și filii, în care limba română, tradițiile strămoșești și flacăra credinței ortodoxe sunt cultivate cu multă statornicie.

Numeroasele întâlniri pe care le avem cu românii din diaspora, în cadrul diferitelor evenimente la care am participat, reprezintă momente de mare sensibilitate și frumusețe spirituală, din care se poate lesne observa cum Biserica străbună este reper al comunității,  nu numai al activităților liturgice, dar și cultural, lingvistic și etnic.

Pe de altă parte, cultivarea bunelor relații de prietenie, apreciere și respect față de comunitățile creștine, tradiționale în aceste spații europene, reprezintă o importantă exigență misionară, pe care Biserica noastră o are în vedere și pe care o promovează în dialogul intercreștin.

Nu trebuie să uităm de bunăvoința cu care diferitele comunități catolice sau protestante au oferit – grație tactului pastoral al ierarhilor români dar și a aprecierii de care se bucură Biserica Ortodoxă Română în plan extern – spații pentru oficierea sfintelor slujbe, aceste locuri devenind, în timp, adevărate oaze de simțire românească.

Basilica.ro: Revenind în țară, Eparhia Târgoviștei, pe care o păstoriți, este una dintre cele mai active pe plan mediatic și foarte deschisă tinerilor. Mereu îi încurajați pe tineri să studieze și să folosească în mod responsabil tehnologia, dar să nu uite de valorile creștine care îi ajută să se dezvolte spiritual, sănătos. Cum vedeți generația viitoare?

IPS Nifon: Cu multă bucurie putem observa că tinerii din Arhiepiscopia Târgoviștei, ca de altfel din toate eparhiile noastre, sunt parte integrantă și constantă din programele derulate în Patriarhia Română, atât cele educaționale, cât și cele care implică acțiuni de voluntariat, pelerinaje, activități de ajutorare a bătrânilor și multe alte demersuri, în care ei se simt valorizați și promovați.

Dorim o generație foarte bine pregătită în domeniul comunicării cu ajutorul noilor tehnologii, dar care are urgentă nevoie de a-și cunoaște propria credință, tradițiile și valorile naționale. Avem datoria de a contribui la educația noilor generații și de a le oferi demne modele de viață și de credință.

Νimic nu poate suplini relațiile directe dintre oameni

Informația circulă foarte rapid în lumea de azi. Este nevoie de discernământ în selectarea și aplicarea multitudinii de informații pe care tinerii de astăzi le iau, mai ales, din mediul online. Internetul are multiple valențe pozitive dar poate ascunde și numeroase capcane. Comunicăm virtual dar să nu uităm de interacțiunea directă, fizică, dintre oameni. Nimeni și nimic nu poate suplini relațiile directe dintre oameni, în general, și dintre tineri, în special.

La Târgoviște, în ajunul marii sărbători din 11 august, atunci când este sărbătorit ocrotitorul eparhiei noastre, Sfântul Ierarh Nifon, mii de tineri de toate vârstele poposesc în vechea cetate de scaun a voievozilor munteni, pentru a lua parte la un eveniment religios dedicat lor, tinerilor. Împreună cu sfintele moaște ale marelui ierarh se organizează o procesiune solemnă prin centrul istoric al orașului, pe care am numit-o inspirat Pelerinajul tinerilor.

Și prin aceste activități trebuie să arătăm deschiderea pentru noile generații, pentru cei care vor duce moștenirea creștină și românească mai departe, fiindcă ei, la rându-le vor deveni misionari în comunitățile din care fac parte și vor cultiva dragostea pentru Biserică și pentru frumusețea vieții creștine.

IPS Nifon premiază elevi olimpici, 10.11.2023. ©Arhiepiscopia Târgoviștei

Menționez că Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei tipărește an de an, broșuri destinate educației tinerelor generații, în mii de exemplare pe care le oferim gratuit tinerilor la parohii. De asemenea, așa cum puteți constata de pe site-ul eparhial, avem în Arhiepiscopia Târgoviștei numeroase proiecte, programe și activități desfășurate pentru tineri și cu tinerii. Insistăm în consfătuirile lunare cu preoții și cu profesorii de religie pentru a avea o strânsă colaborare între parohii și școli. Oferim în fiecare an, un număr de burse elevilor din școli și licee, organizăm numeroase concursuri școlare, oferim tabere pe timpul vacanțelor, dar și excursii și pelerinaje.

Iar dacă ați amintit de progresul tehnologic atât de evident în zilele noastre, precum și de utilizarea cu discernământ al diferitelor rețele de socializare sau platforme media, trebuie să spun că tehnologia are o covârșitoare influenţă asupra psihicului uman sau asupra modului de purtare și relaționare al tinerilor.

Sunt unii medici care aduc în discuție efectele nocive ale utilizării în exces a internetului, precum dispariția copilăriei, maturizarea precoce sau chiar unele deficiențe medicale. Acestea sunt reale pericole, care amenință cea mai valoroasă investiție pe care o națiune o poate avea, tinerii, speranța într-un viitor mai bun.

Este imperios necesar să facem mult mai mult

Ultima parte a întrebării pe care mi-ați adresat-o cuprinde inevitabil o dorire profetică pentru tinerele generații. Ea pornește de la constatarea pe care o adresez în întâlnirile cu tinerii, cărora le spun, cu mult entuziasm, că ei reprezintă primăvara Bisericii. Aceasta înseamnă că ei sunt speranța plină de încredere și bucurie a Bisericii, viitorul ei în parcursul istoriei.

Cred că trebuie să recunoaștem că la nivelul nostru eparhial și în cadrul învățământului seminarial și universitar teologic este imperios necesar să facem mult mai mult, atât teoretic cât și practic. Reflecțiile asupra viitorului Bisericii și al Națiunii trebuie să includă generațiile actuale de tineri, al căror entuziasm ar putea să influențeze dinamica înnoirilor misionare contemporane, pentru a lăsa posterității oameni integri și credincioși, capabili să ducă mai departe tezaurul minunat al Ortodoxiei noastre românești.

Mitropolitul Nifon: biografie

Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon Mihăiţă, Arhiepiscopul Târgoviştei, s-a născut în data de 5 ianuarie 1944 în comuna Creţeşti – Vidra, judeţul Ilfov. A absolvit cursurile Seminarului teologic și ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1964-1968).

În perioada 1968-1970, frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Continuă apoi studiile post-universitare de masterat şi de doctorat în Anglia, la Universitatea din Londra, Colegiul Regal (King’s College) (1971-1975); în Israel, la Colegiul anglican din Ierusalim (1972); în Elveţia, la Universitatea din Geneva (1977), obținând Doctoratul în Teologie la Universitatea din Oradea în 1995.

În anul 1980 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti cu numele de Nifon, avându-l ca naş de călugărie pe duhovnicul său, Arhimandritul Benedict Ghiuş. În septembrie 1985, a fost ales de către Sfântul Sinod în demnitatea de episcop vicar patriarhal. Între anii 1985-1993, exercită funcţia de secretar al Sfântului Sinod.

În data de 11 ianuarie 1994, este ales Episcop al proaspăt înființatei eparhii a Sloboziei şi Călăraşilor. Înființează Seminarul Teologic Liceal „Sf. Ioan Gură de Aur” din Slobozia și inițiază construirea catedralei episcopale din municipiu.

În decembrie 1999, este ales Arhiepiscop al Târgoviştei, fiind întronizat în ziua de 26 decembrie. Ca Arhiepiscop al Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon desfăşoară o amplă activitate misionară, teologică şi culturală.

Ca rezultat al bogatei sale activități pastorale, misionare, teologice, culturale și diplomatice, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a conferit rangul de mitropolit ad personam Înaltpreasfințitului Părinte Nifon în anul 2008.

Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon este Președinte de Onoare al AIDRom.

T. C. Niciun comentariu

AIDRom și DGASMB continuă să ofere ajutor pentru refugiați

AIDRom și DGASMB continuă să ofere ajutor pentru refugiați

Continuăm să oferim ajutor refugiaților prin parteneriatul încheiat cu DGASMB. În luna ianuarie, 2024, am oferit pachete cu produse pentru 53 de refugiați și solicitanți de azil din Siria si Afganistan.

Mulțumim tuturor celor implicați și DGASMB pentru alimentele oferite cu regularitate.

T. C. Niciun comentariu

Un nou Secretar Executiv AIDRom

Un nou Secretar Executiv AIDRom

Elena Timfoticiuc, Secretar Executiv AIDRom

După o lungă și frumoasă carieră, doamna Elena Timofticiuc, se va retrage din funcția de Secretar Executiv AIDRom, ieșind la pensie și deschizând un nou capitol al vieții sale. Doamna Elena Timofticiuc și-a dedicat 33 de ani din viață misiunii AIDRom de a ajuta persoanele vulnerabile, refugiații și migranții și de a promova unitatea ecumenică. Echipa AIDRom îi mulțumește  pentru viziunea, profesionalismul și generozitatea cu care a condus Asociația și îi urează multă sănătate și fericire în noul rol.

Doamna Zoltani Katalin, fost Consilier în cabinetul Secretarului de Stat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și coordonator de proiecte naționale și internaționale în domeniile serviciilor sociale și a proiecției sociale, va prelua funcția de Secretar Executiv AIDRom, începând cu data de 01 februarie 2024.

Activă în domeniul social din România, de peste 25 ani, doamna Zoltani Katalin și-a început cariera în cadrul Bisericii Reformate Casa Speranței Brașov și al Asociației Casa Spero Sanpetru.

Din funcția de Consilier al Secretarului de Stat din Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a participat la elaborarea politicilor, planurilor și strategiilor de intervenție în domeniul serviciilor sociale și protecției sociale. Ca formator, consultant sau coordonator de proiecte a organizat numeroase mese rotunde, întâlniri, grupuri de lucru și vizite pe teren privind schimbările legislative în domeniul politicilor sociale.

A dobândit o valoroasă experiență profesională în organizații și instituții de prestigiu precum: Oikosnet Europe (membră a bordului timp de 6 ani și vicepreședinte timp de 4 ani), Forumul Ecumenic al Femeilor Creștine din România, Home of Hope.

A colaborat în numeroase proiecte cu AIDRom, unde, în partea a doua a anului 2023 a coordonat activitățile echipei în cele șase centre IGI, a menținut colaborarea cu UNHCR, IGI, și cu alte instituții relevante și ONG-uri și a dezvoltat instrumentele de lucru necesare echipei de proiect pentru implementarea activităților.

Îi mulțumim doamnei Zoltani Katalin pentru contribuția deosebită pe care a avut-o în poziția sa actuală și în îi urăm succes în noua sa funcție.

T. C. Niciun comentariu

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 2024 a ajuns la final

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 2024 a ajuns la final

La biserica Parohiei Parcul Domeniilor-Cașin, Paraclis Patriarhal, din Capitală, a avut loc joi seară, 25 ianuarie 2024, ultima întâlnire din cadrul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor. La eveniment a fost prezent și Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, precum și reprezentanți ai mai multor culte creștine.

Meditaţia duhovnicească a ultimei seri de rugăciune a fost susținută, după săvârșirea slujbei Vecerniei, de pastorul Zsold Béla de la Biserica reformată Calvineum.

La final, părintele paroh Gabriel Cazacu le-a mulțumim participanților pentru prezență și a subliniat semnificația acestor întâlniri: „Periplul nostru de rugăciune a început joia trecută la Catedrala romano‑catolică «Sfântul Iosif» din București. După aceea, în fiecare seară, la ceasul vecerniei, am poposit rugându-ne împreună pentru pace, unitate, liniște și pentru ajutor și dragoste de la Bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, încetarea războiului de la granițele țării, pace, prosperitate și liniște. Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitate creștină se încheie în această seară și felicit cu smerenie pe toți cei care au participat și care s-au rugat pentru unitate, adevăr, pentru aproapele nostru. Chiar de este samaritean sau de alt neam, ne oferă nouă bucuria să fim buni, prilejul să nu facem fapta cea bună doar pentru cei din cuprinsul casei noastre. Aceea este faptă bună, dar mai apreciată este cea pe care o facem față de un străin. Dumneavoastră sunteți oameni dragi, buni, cu credință în Dumnezeu. Aceasta ne dă puterea să continuăm și anul acesta să ne rugăm, să lucrăm împreună, să facem fapte bune, să ne descoperim virtuțile, calitățile, mijloacele prin care fiecare biserică creștină preamărește pe Dumnezeu și slujește aproapele. Pentru noi, este o onoare să slujim aproapele, să fim mâinile smerite ale dragostei cu care Dumnezeu lucrează în această lume”.

Anul acesta Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor a avut ca temă de reflecție pasajul scripturistic: „Să‑L iubești pe Domnul Dumnezeul tău…, și pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (Luca 10, 27).

 

Articol publicat de Diac. Andrei Butu, în Ziarul  Lumina.