Drama copiilor ucraineni nevoiți să fugă de război. „Am văzut că oamenii mor. Știi mereu că ceva rău urmează să se întâmple”
Mulțumim echipei Antena 3 pentru materialul publicat astăzi despre povestea plină de emoție a unei familii de ucraineni care a găsit o nouă comunitate în țara noastră, cu sprijinul colegilor noștri implicați în proiectul „Integrarea refugiaților din Ucraina în România.” Această inițiativă, derulată de AIDRom cu sprijinul financiar al Brot für die Welt, a oferit asistență acestei familii, la fel ca și altor zeci de mii de beneficiari ucraineni ai proiectelor AIDRom în cei trei ani de la izbucnirea războiului.
Material preluat de pe siteul ANTENA 3 :
Războiul din Ucraina a distrus visurile a milioane de copii. Forțați să fugă de la vârste fragede din calea exploziilor și a tancurilor, copiii visează zilnic să se întoarcă acasă. Printre ei sunt Veronika și Maksym, care au obosit să fugă din calea războiului. Au învățat să supraviețuiască cu frica și teroarea după ce au scăpat de atacurile din 2014. În 2022, când trupele lui Putin au invadat Ucraina, copiii și mama lor au fugit din nou din calea pericolului și au început viața de la zero, de această dată în România.
În 2014, când Crimeea a fost atacată, familia Diakhok a fost nevoită să fugă, găsindu-și refugiu în Harkov.
În 2022, războiul a ajuns din nou la ei. Harkov a fost unul dintre primele orașe atacate și ocupate de forțele ruse.
Mama copiilor:
„Primele 100 de tancuri au trecut pe sub ochii noștri. Erau explozii peste tot. Trăiam cu frică, o spaimă și o teroare la fiecare colț, de parcă eram prinși într-un coșmar din care nu puteam să ne trezim.”
Războiul care avea să le schimbe complet viața nu le-a luat doar pacea și liniștea zilei de mâine, ci le-a lăsat răni adânci în suflet.
Mama copiilor:
„Când a început războiul, ne-am trezit din cauza exploziilor. Dintr-o dată, ne-am trezit în mijlocul războiului.”
Familia Diakhok s-a trezit cu trei copii mici în mijlocul războiului. Un război care a distrus și a furat poate cea mai frumoasă parte a vieții—copilăria.
Veronika:
„Am văzut oameni murind. La început, ne aflam în linia de foc, trăind în regiunile ocupate și ascunzându-ne de explozii.”
Maksym:
„Pentru mine, au fost zgomotele puternice și pericolul constant. Uneori mai evident, alteori mai puțin, dar știi mereu că ceva rău urmează să se întâmple în orice moment.”
Mama copiilor:
„Când rușii au invadat Ucraina, copiii știau că nu aveau voie să închidă ușa, iar când începeau împușcăturile, se aruncau pe jos. Toți copiii noștri știau exact ce aveau de făcut când începeau atacurile. Și, cel mai important, știau care erau zonele unde se puteau feri de pericol.”
În mijlocul disperării, au aflat despre un „culoar verde”, care le-ar fi putut asigura un drum spre siguranță. Cu inima grea, dar hotărâți să salveze viitorul celor trei copii, au fugit spre România.
Veronika:
„Îmi e tare dor de casa noastră din Ucraina. Ne dorim atât de mult să ne întoarcem.”
Maksym:
„Nici adaptarea aici nu a fost o sarcină ușoară.”
În mijlocul suferinței, au găsit alinare și speranță. Acum, toți învață limba română cu ajutorul AIDRom.
Veronika:
„Vreau să devin dentist. Cel mai mult îmi place în România pentru că oamenii sunt foarte amabili și te ajută fără să le ceri asta.”
Cătălin Popescu, profesor de limba română:
„Își dau toată silința să învețe limba română, ceea ce, pentru mine, este un motiv de bucurie.”
Cătălina Niculescu, reprezentant al Asociației AIDRom:
„Teroare, terifiant, groaznic—asta a fost pentru ei. Toți spun același lucru.”
Familia Diakhok se luptă să-și reconstruiască viața.
Tatăl a reușit să își găsească un loc de muncă. Mama face curățenie în câteva case, iar băiatul cel mare câștigă bani ajutând la diferite treburi gospodărești.