„Creștini, ridicați-vă în bucurie!” Mesajul de Paște al CMB aduce speranța care pătrunde într-o lume distrusă

Mesajul de Paște 2025 al Consiliului Mondial al Bisericilor

Foto: Albin Hillert/WCC

În mesajul său de Paște, Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) îi îndeamnă pe creștini să se ridice în bucurie, subliniind o speranță care pătrunde în rupturile lumii.

Împărtășit comunității globale a CMB și tuturor oamenilor de bunăvoință de către secretarul general al CMB, Rev. Prof. Dr. Jerry Pillay și moderatorul comitetului central al CMB, Episcopul Dr. Heinrich Bedford-Strohm, mesajul oferă asigurarea că Dumnezeu este la lucru pentru a reînnoi lumea și pentru a se asigura că viața va triumfa asupra morții, binele asupra răului și lumina asupra întunericului.

„Dumnezeu este pentru noi, mereu creând și susținând viața”, se arată în mesaj. „Dumnezeu este cu noi, întotdeauna vindecându-ne și răscumpărându-ne pe noi și întreaga creație. Și Dumnezeu este în noi, întotdeauna prezent și invitându-ne la transformarea personală și socială și la Noua Creație a lui Dumnezeu.”

Mesajul recunoaște, de asemenea, că lumea nu este în pace. „Conflictele și războaiele dintre națiuni, tensiunile dintre popoare și violența împotriva celor fără putere sunt în creștere”, se arată în text. „Lumea nu este împăcată – și este discutabil dacă încearcă să fie împăcată”.

Cu toate acestea, misterul lui Hristos ne face să vedem cu ochii noștri și să mărturisim lumii o speranță și o iubire dătătoare de viață tocmai atunci când acestea par a fi pierdute.

După cum se menționează în mesaj: “În acest An ecumenic special marcăm aniversări importante pentru Biserică – precum cea a Conciliului de la Niceea (325) și centenarul Conferinței de la Stockholm (1925) – și, din întâmplare, toți creștinii vor sărbători Paștele în aceeași zi. Nu ar putea fi întotdeauna așa, cu o sărbătoare comună a Paștelui, inima credinței noastre comune? Ar fi un semn profund de reconciliere și o expresie tangibilă a unității pentru care s-a rugat Hristos.”

„Așadar, să mergem mai departe ca martori ai învierii – nu doar în cuvânt, ci și în viață”, conchide mesajul. “Să semănăm semne de primăvară chiar și în timpul iernii. Să mergem cu Hristos cel Înviat și unii cu alții, îmbrățișând timpul nostru și lucrând pentru ziua în care toți vor fi cu adevărat una în Domnul.”

 

Hristos a înviat, iar viața este eliberată!
Mesaj de Paște 2025

„Credem într-un singur Domn, Iisus Hristos… care a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor.” (Crezul de la Niceea)

Creștini, ridicați-vă în bucurie! Domnul a înviat, iar întreaga creație este eliberată pentru o nouă vitalitate.

Slava Domnului ne pune viețile și lumea în lumină și speranță. Învierea lui Hristos nu numai că justifică viața și suferința lui Isus. Ea confirmă, de asemenea, Evanghelia sa de dreptate și pace, ne înalță spiritele și aprinde în noi speranța sigură că – în ciuda provocărilor muntoase și a incertitudinilor cu care ne confruntăm cu toții – Dumnezeu este la lucru pentru a reînnoi lumea și pentru a se asigura că viața va triumfa asupra morții, binele asupra răului și lumina asupra întunericului.

„L-am văzut pe Domnul!” Mărturia femeilor și a celorlalți ucenici apropiați ai lui Isus cu privire la prezența sa după moartea sa ignominioasă ne întemeiază credința în prezența sa răscumpărătoare continuă printre noi – vindecând lumea, ridicându-i pe cei abătuți și îmbrățișând întreaga creație în bucurie.

Așa că acum știm: Dumnezeu este pentru noi, mereu creând și susținând viața. Dumnezeu este cu noi, întotdeauna vindecându-ne și răscumpărându-ne pe noi și întreaga creație. Și Dumnezeu este în noi, întotdeauna prezent și invitându-ne la transformarea personală și socială și la Noua Creație a lui Dumnezeu.

După cum a văzut Atanasie, acel campion al Crezului de la Niceea (a cărui a 1700-a aniversare o sărbătorim în acest an), Învierea lui Hristos a implicat „un paradox minunat și puternic… pentru că moartea pe care au crezut că i-o vor aplica ca dezonoare și rușine a devenit monumentul glorios al înfrângerii morții” (Despre întrupare, 24.4).

În acel „paradox minunat și puternic” se află misterul fundamental al răscumpărării noastre. Iubirea și dăruirea din belșug a lui Hristos răscumpără condiția noastră umană și ne oferă o nouă poveste de trăit și de spus: Ca urmași ai lui Hristos, am înviat împreună cu El la o nouă viață și noi posibilități prin iubirea dăruită. Nimic nu contează mai mult pentru noi și pentru lume.

Știm că această lume nu este în pace. Conflictele și războaiele dintre națiuni, tensiunile dintre popoare și violența împotriva celor fără putere sunt în creștere. Lumea nu este reconciliată – și este îndoielnic dacă chiar încearcă să fie. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbrățișăm credința în Domnul Înviat, ne dăm seama că tocmai în acele momente în care speranța pare pierdută, în care dezbinarea pare victorioasă, în care nedreptatea pare să domnească și în care viața pare abandonată în fața morții – ne întâmpină misterul lui Hristos. Acest paradox minunat și puternic ne face să vedem pentru noi înșine și să mărturisim pentru lume o speranță și o iubire dătătoare de viață tocmai atunci când acestea par a fi pierdute.

În acest An ecumenic special, marcăm aniversări importante pentru Biserică – precum cea a Conciliului de la Niceea (325) și centenarul Conferinței de la Stockholm (1925) – și, din întâmplare, toți creștinii vor sărbători Paștele în aceeași zi. Nu ar putea fi întotdeauna așa, cu o sărbătoare comună a Paștelui, inima credinței noastre comune? Ar fi un semn profund de reconciliere și o expresie tangibilă a unității pentru care s-a rugat Hristos. De asemenea, ar stimula o mărturie mai comună: spunând adevărul puterii și angajându-se în acțiuni comune pentru dreptate, pace și reconciliere, încurajați de promisiunea: „dacă am fost uniți cu El într-o moarte ca a Lui, cu siguranță vom fi uniți cu El într-o înviere ca a Lui” (Romani 6:5).

Într-o lume în care disperarea pare adesea mai puternică decât speranța, iar fragmentarea este mai vizibilă decât comuniunea, Biserica nu este chemată să se retragă, ci să mărturisească cu îndrăzneală, cu bucurie, într-un singur acord. A proclama învierea înseamnă a rezista puterilor morții. A crede în Hristos înviat înseamnă a oferi o speranță vie – o speranță care nu este amânată, ci prezentă, activă și în acțiune în viețile noastre, în faptele noastre și în lumea noastră. O speranță care intră în lumea sfărâmată cu mâini gata să vindece și inimi gata să ierte.

Așadar, să mergem mai departe ca martori ai învierii – nu doar în cuvânt, ci și în viață. Să semănăm semne de primăvară chiar și în timpul iernii. Să mergem cu Hristos cel Înviat și unii cu alții, îmbrățișând timpul nostru și lucrând pentru ziua în care toți vor fi cu adevărat una în Domnul. Pentru că Hristos a înviat! El a înviat cu adevărat!

Al vostru în Domnul Înviat,

Rev. Prof. Dr Jerry Pillay     Episcop Dr. Heinrich Bedford-Strohm
Secretar Generl              Moderator, Comitetul Central al CMB
World Council of Churches