09:00 – 17:00

Luni pana Vineri

Strada Ilarie Chendi

09:00 – 17:00

Luni pana Vineri

Strada Ilarie Chendi

2025

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR

18-25 IANUARIE 2025

Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.

(Ioan, 11:17-27)

Crezi tu aceasta?

(Ioan 11:26)

Pentru acest an, 2025, rugăciunile și reflecțiile pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor au fost pregătite de frații și surorile din comunitatea monahală din Bose, în nordul Italiei. Anul acesta se împlinesc 1.700 de ani de la Întâiul Sinod Ecumenic creștin, care a avut loc la Niceea, lângă Constantinopol, în anul 325 d.Hr. Această comemorare oferă o ocazie unică de a reflecta și celebra credința comună a creștinilor, exprimată în Crezul formulat în timpul acestui Sinod; o credință care rămâne vie și rodnică în zilele noastre. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștină 2025 oferă o invitație de a ne baza pe această moștenire comună și de a pătrunde mai profund în credința care îi unește pe toți creștinii.

1700 de ani de la Sinodul de la Niceea și un Paște comun pentru creștinii din întreaga lume

Anul 2025 marchează un moment unic în istoria creștinismului: 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea, primul conciliu ecumenic care a stabilit bazele unității doctrinare a Bisericii. Tot în acest an aniversar, creștinii din întreaga lume – atât din Orient, cât și din Occident – vor sărbători Paștele la aceeași dată, pe 20 aprilie. Această coincidență simbolică reafirmă semnificația evenimentelor mântuitoare pe care creștinii le celebrează împreună și reprezintă un pas simbolic spre unitatea credinței apostolice.

La Niceea, în 325 d.Hr., sub patronajul împăratului Constantin, s-au pus bazele fundamentale ale credinței creștine. Aprobatul Crez Niceean, care exprimă credința la persoana întâi plural („Noi credem…”), a unit comunități diverse sub o mărturisire comună și a clarificat aspecte esențiale, precum natura lui Hristos și calcularea datei Paștelui. Totuși, în secolele ce au urmat, interpretările diferite au dus la celebrarea Paștelui la date distincte în Răsărit și Apus. 2025 marchează o excepție, o sărbătoare comună care evidențiază ceea ce creștinii împărtășesc dincolo de diferențe.

Această dublă ocazie – aniversarea Sinodului de la Niceea și celebrarea comună a Paștelui – este un prilej de reînnoire spirituală și de reafirmare a moștenirii vii a credinței apostolice. Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din 2025 devine astfel o chemare la rugăciune comună și la o aprofundare a fundamentelor scripturistice care au unit Biserica în trecut și care pot ghida creștinii în diversitatea lumii contemporane.

Sinodul de la Niceea nu a fost doar un eveniment istoric, ci o piatră de temelie pentru creștinismul universal. În 2025, creștinii sunt invitați să recitească și să trăiască împreună credința apostolică prin aprofundarea spiritului de unitate, rugăciune și comuniune care definește această tradiție milenară.

Textul biblic pentru săptămâna de rugăciune 18-25 Ianuarie 2025

În acest sens, a fost ales textul biblic călăuzitor – Ioan 11:17-27. Tema săptămânii, „Crezi tu aceasta”? (v. 26), pornește de la dialogul dintre Iisus și Marta, atunci când Iisus a vizitat casa Martei și a Mariei din Betania, după moartea fratelui lor Lazăr, așa cum este relatat de Evanghelistul Ioan.

La începutul capitolului, Evanghelia spune că Iisus îi iubea pe Marta, Maria și Lazăr (v. 5), dar când a fost informat că Lazăr era grav bolnav, Iisus a declarat că boala lui „nu va duce la moarte”, ci căFiul lui Dumnezeu va fi „slăvit prin ea” (v. 4), și a rămas acolo unde era încă două zile. Când Iisus a ajuns în cele din urmă în Betania, deși fusese avertizat de riscul de a fi lapidat acolo (v. 8), Lazăr „era deja în mormânt de patru zile” (v. 17). Cuvintele Martei adresate lui Iisus își exprimă dezamăgirea față de sosirea sa târzie, conținând poate și o notă de reproș: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit” (v. 21). Cu toate acestea, această exclamație este urmată imediat de o mărturisire de credință în puterea salvatoare a lui Iisus: „Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” (v. 22). Când Iisus o asigură că fratele ei va învia (v. 23), ea răspunde prin afirmarea credinței sale: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi” (v. 24). Iisus o conduce un pas mai departe, declarându-și puterea asupra vieții și a morții și dezvăluindu-și identitatea ca Mesia. „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (v. 25-26). După această declarație uimitoare, Iisus o provoacă pe Marta cu o întrebare foarte directă și profund personală: „Crezi tu aceasta?” (v. 26.)

La fel ca Marta, primele generații de creștini nu au putut rămâne indiferente sau pasive atunci când cuvintele lui Iisus le-au atins și le-au cercetat inimile. Ei au căutat cu ardoare să dea un răspuns inteligibil întrebării lui Iisus „Crezi tu aceasta?” Părinții de la Niceea s-au străduit să găsească cuvinte care să cuprindă întreaga taină a întrupării și a patimii, morții și învierii Domnului lor. În așteptarea întoarcerii sale, creștinii din întreaga lume sunt chemați să mărturisească împreună această credință în înviere, care este pentru ei sursa speranței și a bucuriei, pentru a fi împărtășită tuturor popoarelor.

Programul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, 18-25 ianuarie 2025

Umpleți-vă inimile de bucurie și primiți chemarea creștinească de a citi mesajele de binecuvântare ale Conducătorilor de Biserici, pregătite pentru serviciile ecumenice din timpul acestei săptămâni binecuvântate.

Celebrarea ecumenică a Cuvântului lui Dumnezeu

În acest an aniversar al Sinodului de la Niceea, celebrarea ecumenică a Cuvântului lui Dumnezeu din timpul Săptămânii de rugăciune este centrată pe semnificația credinței și pe afirmarea credinței, atât a celei personale, cât și a celei comunitare, atât „Eu cred”, cât și „Noi credem”. Textul biblic din care este extrasă tema săptămânii, cu întrebarea sa provocatoare „Crezi tu aceasta?”, provine dintr-un dialog între trei cititori și adunare, ca parte a invitației la închinare.

După o scurtă introducere cu privire la Întâiul Sinod Ecumenic, o rugăciune de deschidere inspirată de Clement al Romei (c. 35-99 d.Hr.) conduce către lecturile din Vechiul și Noul Testament.

După predică, dialogul dintre cititori și adunare continuă, ca un ecou al dialogului dintre Iisus și Marta. Participanții sunt invitați să își sărbătorească credința comună, primind o lumânare și împărțind flacăra acesteia unii cu alții, ca semn al luminii lui Hristos cel Înviat. Ei recită apoi împreună Crezul de la Niceea.

Rugăciunile de mijlocire, bazate pe scrierile patristice[1] din secolele II-VIII, sunt o chemare la creșterea  în credință și la mărturisirea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, împreună, în lume. Toți cei prezenți se roagă apoi împreună Tatăl Nostru și sunt trimiși în lume printr-o binecuvântare.

[1] Ale autorilor creștini timpurii.

Materiale pentru fiecare zi a Săptămânii de rugăciune

Textele oferite pentru rugăciunea personală sau în comun pentru fiecare dintre cele opt zile includ două lecturi biblice și un psalm. Textele biblice pentru fiecare zi evidențiază la rândul lor afirmațiile cheie ale Crezului de la Niceea.

Ziua 1: Paternitatea și grija lui Dumnezeu care guvernează universul

Ziua 2: Creația ca lucrare a lui Dumnezeu

Ziua 4: Taina pascală: Patimile, moartea și învierea lui Iisus

Ziua 5: Duhul Sfânt, dătătorul de viață și bucurie

Ziua 6: Biserica: Comunitatea credincioșilor

Ziua 7: Botezul în moartea și învierea Domnului

Ziua 8: Așteptarea Împărăției și a vieții viitoare

În loc de reflecții noi pentru fiecare zi, textele scripturistice sunt urmate de scurte lecturi patristice provenind din diferite zone geografice și tradiții ecleziale (greacă, siriacă, armeană și latină). Scopul selectării acestor texte scurte, majoritatea datând din primul mileniu, este de a oferi o perspectivă asupra reflecției creștine din acea perioadă, ajutând la situarea definițiilor Sinodului de la Niceea atât în contextele care le-au dat naștere, cât și în cele care au fost influențate de acestea. Rugăciunile de mijlocire și contemplare pentru fiecare zi ne invită să actualizăm conținutul credinței împărtășite și celebrate de-a lungul timpului și în întreaga lume, găsind în aceasta un motiv de mulțumire.

Reflecții și rugăciuni pentru cele opt zile:
O călătorie prin crezul de la Niceea

ZIUA 1
Paternitatea și grija lui Dumnezeu care guvernează universul

Lecturi biblice:

Isaia 63:15-17, Psalmul 139:13,13,23,24b1, Corinteni 8:5-6

Lectura patristică[1]

Din tradiția greacă:

Priviți tainele iubirii și atunci veți contempla sânul Tatălui, pe care Fiul unic al lui Dumnezeu l-a revelat. Dumnezeu însuși este iubire, iar prin iubire este contemplat de noi. Și în timp ce în realitatea sa inefabilă el este Tatăl, în compasiunea sa el a devenit pentru noi mamă.

Clement din Alexandria [c. 150-215],
Care om bogat va fi mântuit? 37:1-2

Pentru reflecție:

  1. Cum ați experimentat grija părintească și compasiunea maternă a lui Dumnezeu în viața voastră?
  2. Ce ne împiedică să recunoaștem fiecare persoană ca fiind un copil al lui Dumnezeu?
  3. Cum afectează recunoașterea lui Dumnezeu ca Tată al tuturor percepția și relația noastră cu ceilalți?

 

Rugăciunea

R/ Mulțumiri și laude Ție, Doamne

Te binecuvântăm, Doamne, Părinte al luminilor:

de la tine coboară orice lucru bun și orice dar desăvârșit. R/

Tu ai făcut lumea și tot ce conține ea, Tu ești Domnul cerului și al pământului.

Tuturor muritorilor tu le dai viață și suflare și toate lucrurile. R/

Tu ai creat toate popoarele care locuiesc pe pământ.

Pentru ei ai stabilit ordinea timpului și limitele spațiului lor. În inima ființelor umane, ai pus gândul eternității. R/

Tată ceresc, după marea ta bunătate

Tu ne dai un mod de viață prin Lege și Profeți.

Tată milostiv, în Iisus, Fiul tău, ai proclamat vestea cea bună a împărăției. R/

Dumnezeule al tuturor mângâierilor, cheamă-ne să te urmăm.

Întărește pentru noi lucrul mâinilor noastre. R/

Să ne rugăm.

Tată al milei, reînnoiește-ne credința în Tine și unește-ne prin iubirea Ta, astfel încât să ne putem recunoaște unii pe alții ca fii ai Tăi.

Te lăudăm prin Iisus Hristos, singurul tău Fiu, în comuniunea Duhului Sfânt. AMIN.

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția siriacă:

Ce om poate să-L contemple pe Dumnezeu cu un gând vigilent, să privească măreția Sa, să ia în considerare natura Sa ascunsă și poate, cu ochiul înțelegerii sale, să privească acea natură pură și sfântă, care nu are nevoie de nimic? … Cel care imploră, și chemă, și îndeamnă pe fiecare om să trăiască. Cel care suferă pentru a ne da viață, și caută să ne găsească, și este mai mulțumit de fericirea noastră decât noi înșine. Cel care ne roagă neîncetat să luăm din bogățiile sale, pentru ca noi să fim bogați prin comorile sale și să nu fim săraci. Cel care se bucură nu atât pentru viața sa, cât pentru viața noastră.

Philoxenus din Mabbug [c. 440-523],
Discursul 7

Din tradiția latină:

Izvorul vieții este Binele suprem, din care mijloacele de viață sunt distribuite tuturor, în timp ce el are viața în sine. El nu primește de la nimeni ca și cum ar fi în nevoie. El conferă binele altora mai degrabă decât să împrumute de la alții pentru sine, pentru că nu are nevoie de noi … Ce poate fi atunci mai frumos decât să ne apropiem de el, să ne lipim de el? Ce plăcere poate fi mai mare? Cel care a văzut și a gustat gratuit din Fântâna de apă vie, ce altceva își mai poate dori?

Ambrozie din Milano [c. 337-397],
Scrisori IV, 11, 18

[1] Din scriitorii creștini timpurii.

Galerie foto

ZIUA 2
Creația ca lucrare a lui Dumnezeu

Lecturi biblice

Geneza 1:1-5, Psalmul 148:1, 3, 9-14, Romani 8:19-23

 

Lectura patristică

Din tradiția greacă:

Dumnezeu nu poate fi văzut de ochii oamenilor, dar este văzut și perceput prin pronia și lucrările sale. La fel cum cineva care vede o navă complet echipată intrând în port presupune că aceasta are pe cineva care să o ghideze, la fel trebuie să percepem că Dumnezeu este conducătorul întregului univers, chiar dacă nu este vizibil pentru ochii cărnii, deoarece este de neînțeles.

Theofil din Antiohia [secolul II],
Ad Autolycus, I:5

 

Pentru reflecție:

  1. Noi credem că Dumnezeu este prezent în întreaga creație, deși prezența Sa este uneori greu de perceput.
  2. Creația este un dar al lui Dumnezeu supusă suferinței, adesea provocată de ființele umane. Cum putem cunoaște mai bine responsabilitatea noastră pentru îngrijirea și conservarea ei?
  3. Dacă este posibil, petreceți ceva timp în natură și contemplați modul în care aceasta ne conectează cu Creatorul.

 

Rugăciunea

R/Binecuvântat ești, Doamne!

Noi te lăudăm și îți mulțumim, Dumnezeu al iubirii statornice pentru marile semne ale acesteia și ale milei Tale pentru întreaga creație. R/

Tu ai făcut toate lucrurile.

Tu le-ai făcut pe toate bune, pentru că Duhul Tău locuiește în toate și ele îți aparțin Ție, Doamne, care iubești pe cei vii. R/

Noi mărturisim, Doamne, slava Ta

în imensele spații stelare ale universului și în cea mai mică sămânță de viață. Îți mulțumim pentru lucrările mâinilor tale și

pentru crearea tuturor oamenilor. R/

Binecuvântat ești pentru aerul care ne dă viață.

Binecuvântat ești pentru pământul care ne hrănește.

Binecuvântat ești pentru apa care ne potolește setea.

Binecuvântat ești pentru focul care ne încălzește. R/

Dând glas întregii creații și adunând fiecare durere și bucurie, te slăvim și îți mulțumim.

Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut toate lucrurile,

și în curând le vei transfigura, îmbrăcându-le cu slava Ta. R/

Să ne rugăm.

Doamne Dumnezeule, Părinte al luminilor, întărește inimile noastre în așteptare și speranță

în timp ce lucrăm pentru unitate și căutăm împreună armonia întregii creații. Să fim făclii aprinse,

până în ziua venirii Fiului Tău în slavă, împreună cu toți sfinții Săi în împărăția veșnică.

Binecuvântat ești, acum și pururea și în vecii vecilor. AMIN.

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția siriacă:

Prima carte dată de Dumnezeu ființelor raționale este natura lucrurilor create. Învățarea cu ajutorul cernelii a fost adăugată după căderea în păcat.

Isaac din Ninive [secolul VII],
Prima colecție, 5

Din tradiția latină:

Căci toate lucrurile au fost făcute din nimic, iar ființa lor s-ar scufunda din nou în nimic, dacă Cel care a creat toate lucrurile nu le-ar ține prin mâna proniei.

Grigorie cel Mare [c. 540-604],
Moralia în Iov, XVI:37, 4

ZIUA 3
Întruparea Fiului

Lecturi biblice

Ieremia 33:14-16, Psalmul72:7,12,16-17, Ioan 1:1-14

Lectura patristică

Din tradiția armeană:

El a luat asupra sa toate patimile umane, cu excepția păcatului. Adică: a flămânzit cel care dă hrană tuturor celor vii. A însetat cel care dă apa vieții credincioșilorsăi. El, care este odihna celor obosiți, a obosit. A adormit cel care a vegheat mereu asupra lui Israel. A plâns cel care a șters orice lacrimă din ochii tuturor … El a luattrupul nostru pătimitor, pentru ca Cel nepătimitor să sufere cu trupul pătimitor și Cel nemuritor să moară cu trupul muritor, pentru a ne elibera pe noi, cei vinovați.

Grigorie de Skevra [secolele 12 /13thth ],
Despre credința adevărată și comportamentul pur în virtuți, 15-17

 

Pentru reflecție:

  1. Cum ne inspiră și ne modelează viața credința în Iisus, Fiul lui Dumnezeu întrupat?
  2. Cum ai experimentat prezența mângăietoare a lui Hristos în viața ta?
  3. Oriunde vedem pe cineva însetat, înfometat, plângând sau suferind, Hristos este prezent.

 

Rugăciunea

R/       Slavă Ție, Hristoase! Slavă Ție!

Cuvântule al lui Dumnezeu, te-ai făcut trup și ai venit să locuiești printre noi. Ne-ai împărtășit viața în toate lucrurile;

ai murit așa cum murim cu toții. R/

Fiule al lui David, dorit de drepți și de prooroci, Tu ai vestit săracilor vestea cea bună;

ai vestit vremea Domnului. R/

Ai venit să rupi lanțurile robiei; ai umblat făcând bine;

Ai deschis calea către prezența lui Dumnezeu pentru toți. R/

Ai venit în lume în slăbiciune și sărăcie; i-ai smerit pe cei mândri cu umilința Ta;

tu ai atras la tine pe cei obosiți și împovărați. R/

Tu ești Mielul lui Dumnezeu și Păstorul nostru, Robul lui Dumnezeu și Domnul nostru:

ai fost făcut păcat pentru noi, Răscumpărătorul nostru. R

Să ne rugăm:

Doamne Dumnezeule, Tatăl nostru, îndreaptă ochii noștri spre Tine

astfel încât să putem merge împreună

de la întuneric la lumina feței Tale, descoperită nouă în Iisus,

Fiul tău și fratele nostru,

și cu Duhul Sfânt acum și pururea și în vecii vecilor. AMIN.

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția siriacă:

Acum că cele mai înalte și cele mai joase creaturi au devenit una, nu mai există înalt și josnic. Dumnezeu a apărut chiar pe pământ, iar natura noastră [umană] s-a înălțat la cer. Când Dumnezeu s-a coborât la noi, pământul a devenit cer, iar când Fiul neamului nostru a fost înălțat, cerul a devenit pământ. Atunci cerul și pământul au devenit una.

Abdisho bar Bahriz [9th secolul],
Comentariu asupra sărbătorilor Bisericii, p. 58

Din tradiția greacă:

Acesta este harul Domnului și acestea sunt mijloacele de restaurare ale Domnului pentru fiii oamenilor. Căci El a suferit pentru a pregăti eliberarea de suferință pentru cei care suferă în El. El s-a coborât pentru a ne învia. El a trăit experiența nașterii, pentru ca noi să iubim ceea ce nu este născut. El s-a coborât la stricăciune, pentru ca stricăciunea să se îmbrace în nemurire. El a devenit slab pentru noi, pentru ca noi să ne ridicăm cu putere. S-a coborât la moarte, pentru ca să ne dăruiască nemurirea și să dea viață morților. În cele din urmă, s-a făcut om, pentru ca noi, care murim ca ființe umane, să putem trăi din nou, iar moartea să nu mai domnească peste noi.

Atanasie din Alexandria [c. 295-373],
Scrisori festive, 10:8, 19

Galerie foto

ZIUA 4
Taina pascală: Patimile, moartea și învierea lui Iisus

Lecturi biblice

Ieșirea 3: 7-8, Psalmul 16:5,7,10,11, Filipeni 2:5-11

Lectura patristică

Din tradiția latină:

Dumnezeu Tatăl a fost foarte milostiv: a trimis Cuvântul său creator care, venind să ne elibereze, a venit chiar în locul în care ne pierdusem viața și a rupt legăturile lanțurilor noastre. Lumina Sa a apărut și a făcut să dispară întunericul închisorii, a sfințit nașterea noastră și a distrus moartea, dezlegând aceleași lanțuri în care am fost înlănțuiți.

Irineu de Lyon [c. 135-198],
Demonstrația propovăduirii apostolice, 38

Pentru reflecție:

  1. Știm că toți vom muri. Cum schimbă credința în moartea distrugătoare a lui Iisus modul în care abordăm această realitate?
  2. „Pe Cruce, Dumnezeu se lasă împins în afara lumii. El este slab și neputincios în lume, iar acesta este tocmai modul, singurul mod, în care El este cu noi și ne ajută.” (Dietrich Bonhoeffer)
  3. Ca Cel Înviat, Iisus este cu noi până la sfârșitul veacurilor. În ce fel te încurajează însoțirea lui Iisus în viața de zi cu zi?

Rugăciunea

R/Slavă și laudă Ție, Doamne

Binecuvântat ești Tu, Hristoase, Întâiul născut al întregii creații: ești încoronat cu slavă și cinste. R/

În fața Numelui Tău se va pleca orice genunchi în cer și pe pământ și sub pământ și orice limbă va mărturisi că Tu ești Domnul. R/

Să ne bucurăm și să-ți cântăm laude, Hristoase, Fiule iubit al Tatălui: Tu ești Cel înviat, Tu ne chemi să trăim în Tine. R/

Ne închinăm ție, teslăvim, căci tu ești Împăratul împăraților și Domnul domnilor: tu ne-ai deschis împărăția cerurilor. R/

Îți mulțumim în toate timpurile și binecuvântăm Numele Tău: Tu ești cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. R/

Să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru,

slăvind pe Fiul tău Iisus, ne-ai eliberat de moarte. Prin învierea sa,

trezește inimile noastre adormite, luminează-i pe toți cei care te caută și fă să strălucească peste noi steaua dimineții, Iisus Hristos, Cel Viu,

care este Domn în vecii vecilor. AMEN.

Lecturi patristice alternative

Din tradiția greacă:

Mântuitorul a coborât pe pământ din iubire pentru omenire. El a suferit pe deplin patimile noastre, înainte de a suferi crucea și de a se îndura să ia carnea noastră. Căci dacă nu ar fi suferit, nu ar fi venit să locuiască în mijlocul vieții omenești. Mai întâi a suferit, apoi a coborât și a fost văzut. Ce este această patimă pe care a suferit-o pentru noi? Jertfa din iubire.

Origen din Alexandria [c. 185-254],
Omilii despre Ezechiel, 6:6

Din tradiția siriacă:

Trupul îți mulțumește că a fost salvat prin smerenia ta. Era o oaie rătăcită, iar leul stătea la pândă pentru a o înșfăca, iar păcatul în ascuns este fiara care o sfâșie în bucăți. David s-a păstrat pe sine în timp ce a salvat oile, în loc de trupul nostru ți-ai dat trupul tău acelei morți care ne-a devorat, dar nu era sătulă.

Efrem din Nisibe [c.306-373],
Imnul despre virginitate, 37:5

Galerie foto

ZIUA 5
Duhul Sfânt, dătătorul de viață și bucurie

Lecturi biblice

Ezechiel 36:24-28, Psalmul 104:24-25, 27-29, 33-34, Ioan 3:4-8

 

Lectura patristică

Din tradiția siriacă:

Nu este corect să spunem că Duhul pleacă atunci când păcătuim pentru a reveni atunci când ne pocăim… La ce îmi folosește dacă el locuiește în mine după ce am devenit neprihănit? Dacă în momentul căderii el nu locuiește în mine, nu îmi dă o mână de ajutor și nu mă ridică, cum voi simți eu ajutorul său? Ce medic, când vede un bolnav care se îmbolnăvește, îl părăsește și îl abandonează, pentru a veni la el când va deveni sănătos? Nu este mai de folos ca medicul să fie alături de bolnav în momentul bolii sale?

Philoxene din Mabbug [c. 440-523],
Despre locuirea Duhului Sfânt

Pentru reflecție:

  1. Duhul lui Dumnezeu reînnoiește fața pământului în fiecare zi, chemându-ne la cooperare.
  2. Care sunt sursele de bucurie din viața ta și cum sunt ele legate de Duhul Sfânt?
  3. Unde vedem pe Duhul Sfânt în lucrarea sa, depășind diviziunile noastre și atrăgându-ne într-o unitate mai profundă, și cum ne putem alătura acestei lucrări?

Rugăciunea

R/       Amin, amin! Aleluia!

Tu ești Duhul suflat pe fața lui Adam: făcând din carnea umană o ființă vie. R/

Tu ești Duhul dat de Cel Înviat: păcatele noastre au fost iertate. R/

Tu ești Duhul trimis la Cincizecime:

a deschis calea pentru ca Evanghelia să ajungă la toți oamenii. R/

Tu ești Duhul care trezește rugăciunea noastră: suntem ținuți în dragostea lui Dumnezeu. R/

Tu ești Duhul lui Dumnezeu revărsat peste cei morți: mormintele se vor deschide și morții vor învia.R/

Să ne rugăm: Dumnezeule Tatăl nostru,

ne-ai descoperit taina minunată a vieții tale,

trimiterea Fiului tău în lume

și împărtășind cu noi Duhul tău de sfințenie și bucurie. Să ne bucurăm în Duhul,

care înnoiește fața pământului și ne atrage spre unitate. Ne mărturisim credința în Tine,

Unul Dumnezeu, de trei ori Sfânt: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Binecuvântat ești tu, acum și pururea și în vecii vecilor. AMIN.

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția greacă:

Acesta este Dumnezeul meu, Domnul tuturor, care singur a întins cerurile și a întemeiat lățimea pământului sub el, … care a întemeiat pământul pe ape și a dat un duh care să-l hrănească; a cărui suflare dă lumină întregului, care, dacă și-ar retrage suflarea, întregul ar pieri cu desăvârșire. Prin el vorbești, o, omule. Suflarea lui o respiri, dar pe el nu-l cunoști.

Theophilus din Antiohia [secolul II],
Ad Autolycus, I:7

Din tradiția latină:

“Tatăl vostru cel ceresc va da Duhul cel bun celor care îl cer”. Acesta este Duhul în virtutea căruia se revarsă în inimile noastre iubirea cu care respectăm poruncile divine, iubindu-l pe Dumnezeu și pe aproapele. Acesta este Duhul în virtutea căruia strigăm: “Abba, Tată”. Prin urmare, Spiritul este cel care ne dă capacitatea de a cere și este același Spirit pe care dorim să îl primim. El este cel care ne face să căutăm și el este cel pe care dorim să îl găsim.

Augustin de Hippo [354-430],
Expunere asupra Psalmului 118, 14:2

Galerie foto

ZIUA 6
Biserica: Comunitatea credincioșilor

Lecturi biblice

Isaia 2:2-4, Psalmul 133, Efeseni 4:1-6

 

Lectura patristică

Din tradiția latină:

Biserica este una singură, răspândită în lung și în lat printr-o creștere a rodniciei. Așa cum există multe raze ale soarelui, dar o singură lumină, și multe ramuri ale unui copac, dar o singură putere bazată pe rădăcina sa tenace… în același fel, Biserica, înveșmântată de lumina Domnului, își revarsă razele peste întreaga lume, dar este o singură lumină care se răspândește pretutindeni, iar unitatea trupului nu este ruptă. Abundența ei roditoare își răspândește ramurile peste întreaga lume.

Ciprian din Cartagina [c. 210-258],
Despre unitatea Bisericii, 5

Pentru reflecție:

  1. Biserica este chemată să răspândească lumina lui Hristos în lume. Unde percepeți această realitate în propriul context?
  2. Chiar dacă în Hristos Biserica este un singur trup, din punct de vedere istoric bisericile sunt divizate. Cum ațiexperimentat durerea acestei diviziuni?
  3. Biserica, în calitate de comunitate a Duhului Sfânt, dătătorul de pace, este trimisă să trăiască și să răspândească mesajul păcii în lume. În ce fel ar putea bisericile să le permită membrilor lor să îndeplinească această chemare?

 

Rugăciunea

R/       Doamne, ascultă-ne rugăciunea!

La mormântul gol, ai încredințat femeilor vestea învierii tale: izbăvește de frică pe toți vestitorii Evangheliei. R/

Pe drumul spre Emaus, le-ai explicat ucenicilor legea și profeții: deschide-ne mintea pentru a înțelege Scripturile. R/

În camera de sus, le-ai dat prietenilor tăi darul păcii tale: ajută-ne să păstrăm această pace prin iubirea noastră reciprocă. R/

Pe malul lacului, l-ai numit pe Petru păstor al turmei tale: susține-i cu Duhul tău pe liderii comunităților noastre. R/

Pe munte, i-ai adunat pe ucenicii risipiți înainte de a te întoarce la Tatăl: dăruiește unitate în credință și dragoste celor care cred în tine. R/

Să ne rugăm.

Dumnezeu al cerului și al pământului. Fiul tău Iisus Hristos te-a descoperit ca Tată al nostru

și ne-a promis darul Duhului Sfânt:

dă Bisericii tale să depășească scandalul diviziunilor noastre, astfel încât să putem da mărturie despre viața ta de comuniune, în unitatea mărturisirii noastre de

credință și în dragostea slujirii reciproce.

Prin Hristos, Domnul nostru. AMIN.

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția armeană:

Sfinți părinți și învățători ai adevărului! Conducători și păstori ai turmei lui Hristos! Voi care prezidați și administrați casa lui Dumnezeu! Astăzi vă văd adunați într-un singur duh și într-un singur trup, în Cel care este capul tuturor. Cine v-a adus în acest port liniștit al păcii, o, făcători de pace ai lumii, dacă nu Duhul Sfânt care ne-a fost dat din cer ca pacea noastră? Și în ce scop, dacă nu pentru a începe construirea templului lui Dumnezeu dărâmat și distrus, pe care autorul răului l-a dărâmat?

Nerses de Lambron [1152-1198],
Discurs sinodal

Din tradiția greacă:

Fiind mulți și nenumărați, bărbați, femei, copii, profund diferiți prin origine și înfățișare, neam și limbă, mod de viață și vârstă, cunoștințe și arte, obiceiuri și înclinații, științe și onoruri, soartă, temperamente și obiceiuri, toți sunt în [biserică], prin care toți sunt renăscuți și recreați în Duhul. Tuturor în mod egal, ea le dă și le împărtășește aceeași formă și denumire dumnezeiască, de a fi în Hristos și de a purta numele Lui și de a avea aceeași relație, simplă, indivizibilă și nedespărțită, în credință, care nu mai permite să se recunoască nici măcar existența numeroaselor și inexprimabilelor diferențe prezente între ei, deoarece toți se referă universal la [biserică] și se întâlnesc în ea.

Maxim Mărturisitorul [c. 580-662],
Mystagogia, 1

Galerie foto

ZIUA 7
Botezul în moartea și învierea Domnului

Lecturi biblice

Mica 7:18-19, Psalmul 51:1, 7, 10, 12, Matei 28:16-20

Lecturi patristice

Din tradiția greacă:

Așa este puterea credinței în Hristos, așa este excesul harului Său: Așa cum elementul focului, când se întâlnește cu minereul din mină, îl transformă direct din pământ în aur, tot așa și cu mult mai mult botezul îi face pe cei care sunt spălați să fie din aur în loc de lut. În acel moment, Duhul cade ca focul în sufletele noastre, arzând „chipul pământesc” și producând „chipul ceresc”, proaspăt cununat, strălucitor și sclipitor, ca din matrița cuptorului.

Ioan Hrisostom [c. 350-407],
Omilie la Evanghelia după Ioan, X:2

 

Pentru reflecție:

  1. Creștinii sunt botezați în moartea și învierea lui Hristos. Ce înseamnă botezul tău pentru tine astăzi?
  2. Păcatul ne desfigurează în diferite moduri. Prin botez, Dumnezeu ne eliberează de această umilință.
  3. În ciuda diferitelor tradiții și practici bisericești, cum mărturisirea „unui Domn, unei credințe, unui botez” (Efes. 4:5) afectează relațiile noastre cu alți creștini?

 

Rugăciunea

R/ Îți mulțumim, Doamne, și binecuvântăm numele Tău!

Pentru că ne-a chemat la credință în botez,

pentru comuniunea pe care o împărtășim în Noul Legământ, pentru prezența ta în Sfânta Biserică. R/

Pentru mărturia creștinilor persecutați, pentru suferința martiriului lor,

pentru participarea lor la patima lui Hristos. R/

Pentru toți slujitorii comuniunii,

pentru cei care se roagă și lucrează pentru reconcilierea bisericilor, pentru cei care își oferă viața pentru unitate. R/

Să ne rugăm.

Dumnezeu, Tatăl nostru, te lăudăm și binecuvântăm numele tău. Primește mulțumirile noastre pentru unitatea de care se bucură deja creștinii în mărturisirea lui Isus, Domnul.

Te implorăm să grăbești ziua recunoașterii reciproce depline a bisericilor noastre

în comuniunea pe care o dorești și pentru care Fiul tău s-a rugat.

Cerem aceasta prin puterea Duhului Sfânt. AMIN.

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția siriacă:

Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer, a devenit om și din prăpastie te-a ridicat, ca să devii fiu al lui Dumnezeu. El a devenit fratele tău în pântecele plin de sfințenie și te-a făcut fratele său în pântecele botezului. … Fiu pentru Dumnezeu te-a făcut, împreună cu El, în apă astfel încât Cel care este Singurul Născut dobândește frați prin nașterea a doua. Pentru că el însuși, printr-o a doua naștere, a devenit om, prin această a doua naștere te-a făcut fiu al lui Dumnezeu.

Iacov din Sarug [c. 451-521],
Discursul 10

Din tradiția latină:

Omule, nu ai îndrăznit să-ți ridici fața spre cer, ți-ai întors ochii spre pământ, și deodată ai primit harul lui Hristos … Ridică-ți, așadar, ochii spre Tatăl, care te-a născut prin botez, spre Tatăl, care te-a răscumpărat prin Fiul, și spune: „Tatăl nostru!”

Ambrozie din Milan [c. 337-397],
Tainele, V:19

Galerie foto

ZIUA 8
Așteptând Împărăția și viața viitoare

Lecturi biblice

Apocalipsa 21:1-4, Psalmul85:8,10-12, Luca 12:35-40

 

Lectura patristică

Din tradiția siriacă:

Oricine trăiește în iubire în această creație respiră viața care vine de la Dumnezeu. În timp ce se află încă în această lume, el respiră aerul renașterii. În acest aer cei drepți se vor desfăta la înviere. Iubirea este împărăția din care Domnul nostru le-a promis mistic ucenicilor că vor mânca în împărăția Sa: „Veți mânca și veți bea la masa împărăției Mele”. Ce ar trebui să mănânce, dacă nu dragoste? Dragostea este suficientă pentru a hrăni un om în locul mâncării și băuturii. Acesta este vinul care bucură inima omului. Binecuvântat este cel care bea din acest vin!

Isaac din Ninive [secolul VII],
Prima colecție, 43

 

Pentru reflecție:

  1. Iubirea va fi realitatea Împărăției lui Dumnezeu. Faptele concrete de dragoste fac această Împărăție prezentă în viața noastră.
  2. Trăind în așteptarea Împărăției lui Dumnezeu, cum putem întruchipa semnele venirii Împărăției în lumea de astăzi?
  3. Suntem chemați să fim pregătiți pentru a doua venire a Domnului. Cum ne pregătim pentru aceasta?

 

Rugăciunea

R/ Iisus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl

O, Hristoase Doamne, Care pentru noi Te-ai făcut sărac

și care promiți că cei săraci vor moșteni Împărăția Cerurilor, umple-ne cu bogățiile tale. R/

Doamne Iisuse, blând și smerit cu inima,

care revelezi o lume nouă celor care se încred în tine, tu ne dăruiești plinătatea ta. R/

O, Hristoase Doamne, care ai îngenuncheat și Te-ai rugat cu fața la pământ, Tu care în tristețe ai trasat calea mângâierii,

tu ești bucuria pe care nimic și nimeni nu ne-o poate lua. R/

Doamne Iisuse, care ai doborât stăpânirile și puterile și care îmbraci pe făcătorii de pace cu o haină a slavei, tu ne transformi după chipul tău. R/

O, Hristoase Doamne, milostiv și îndurător

care pe Cruce l-ai iertat pe hoțul care a murit cu tine,

te implorăm: Adu-Ți aminte de noi când vei veni în împărăția Ta. R/

Să ne rugăm.

Doamne, grăbește venirea zilei Tale celei mari și slăvite!

În întunericul nostru, mulți bărbați și femei nu mai îndrăznesc să spere. Apărați flacăra credinței în inimile celor slabi și suferinzi.

Fie ca Biserica să fie un vestitor credincios al biruinței Fiului tău Hristos asupra morții și un far al așteptării revenirii sale în slavă.

El este Cel Viu, cu noi și cu Duhul Sfânt. Acum și pururea și în vecii vecilor. AMIN

 

Lecturi patristice alternative

Din tradiția greacă:

Tu, Doamne, ne-ai eliberat de frica de moarte. Tu ai făcut ca sfârșitul acestei vieți să fie pentru noi începutul vieții adevărate. Tu, pentru o vreme, lași trupurile noastre să se odihnească în somn și le trezești din nou la ultima trâmbiță. Tu ne dai pământul nostru, pe care l-ai modelat cu mâinile tale, pentru a-l păstra în siguranță. Într-o zi vei lua înapoi ceea ce ai dat, transfigurând cu nemurire și har rămășițele noastre muritoare… Tu ne-ai arătat calea învierii, după ce ai sfărâmat porțile iadului și l-ai nimicit pe cel ce avea puterea morții.

Grigorie de Nyssa [c. 335-395],
Viața Sfintei Macrina, 24

 

Din tradiția latină:

Prin speranță Dumnezeu ne alăptează, ne hrănește, ne întărește și ne dă mângâiere în această viață de trudă. În această speranță cântăm „Aleluia”. Priviți ce bucurie este în speranță! Ce poate fi realitatea aceasta? Voi întrebați: „Ce poate fi?”. Ascultați ce se spune: „Ei se vor îmbăta de belșugul casei tale”. Aceasta este realitatea despre care este vorba în speranță. Ne este sete. Suntem înfometați. Trebuie să fim făcuți sătui. Înfometați în timp ce suntem pe drum, sătui când ne întoarcem acasă. Când vom fi săturați? „Voi fi săturat când se va arăta slava Ta.” … Atunci va fi „alleluia” în realitate, în timp ce acum este doar în speranță.

Augustin de Hippo [354-430],
Predici, 255:5

Galerie foto

Top