Ecouri ale edițiilor anterioare ale Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor

2024

Și în acest an, prin grația Divină, celebrăm între 18 și 25 ianuarie, împreună cu bine-credincioșii din toată această lume, Săptămâna de Rugăciune Ecumenică pentru Unitatea Creștină.  Umpleți-vă inimile de bucurie și primiți chemarea creștinească de a citi mesajele de binecuvântare ale Conducătorilor de Biserici, pregătite pentru serviciile ecumenice din timpul acestei săptămâni binecuvântate.

Vă așteptăm să participați la rugăciunile speciale, organizate de Bisericile Creștine din țara noastră. Iată programul evenimentului din acest an, din România:

Prima zi

Învăţaţi să faceţi ce este corect!

Lecturi 

(Isaia 1, 12-18) Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

(Luca 10, 25-36) El a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

Meditaţie 

Potrivit lui Isaia, Dumnezeu doreşte ca Iudeii nu numai să practice dreptatea ci să şi adopte principiul de a face întotdeauna ceea ce este corect. Dumnezeu doreşte nu numai să se îngrijească de orfani şi văduve ci să şi facă ceea ce este drept şi bine pentru ei şi pentru orice persoană marginalizată din societate. Cuvântul ebraic pentru bine este yaw-tab şi înseamnă a fi bucuros, mulţumit, a face bine, a face ceva frumos.

A fi creştin înseamnă a fi discipol. Toţi creştinii se află sub Cuvântul lui Dumnezeu, învăţând împreună ce înseamnă să faci binele, şi cine are nevoie de această solidaritate.

Întrucât societatea devine din ce în ce mai indiferentă la nevoie altora, noi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm să preluăm cauza surorilor şi fraţilor noştri persecutaţi spunând adevărul şi puterii dacă este necesar, să pledăm cazul lor pentru ca ei să poată trăi în pace şi dreptate. Făcând aceasta, vom face întotdeauna ceea ce este corect.

Angajamentul nostru de a eradica şi de a vindeca păcatul rasismului ne cere să fim pregătiţi şi dispuşi să fim în relaţii cu surorile şi fraţii noştri creştini.

Unitatea creştină

Un legiuitor l-a întrebat pe Iisus: „Cine este aproapele meu?” Răspunsul lui Iisus ne roagă să vedem dincolo de diviziunile religiei, tribului şi naţionalităţii pentru a recunoaşte pe aproape nostru care suferă. La fel şi creştinii trebuie să vadă dincolo de aceste diviziuni din cadrul familiei creştine pentru a recunoaşte şi iubi fraţii şi surorile noastre în Hristos.

Provocare

Cine sunt cei marginalizaţi sau persecutaţi din cadrul societăţii noastre? Cum ar putea Bisericile să meargă împreună cu aceşti fraţi şi surori, să răspundă nevoilor lor şi să vorbească în numele lor?

Rugăciune

Doamne, Tu ai chemat poporul Tău din sclavie la libertate.

Dă-ne puterea şi curajul de a-i căuta pe cei care au nevoie de dreptate. Permite-ne să vedem aceste nevoi şi să le acordăm ajutor, şi să ne adunăm, prin Sfântul Tău Duh în ţarcul lui Iisus Hristos, Păstorul nostru. Amin.

Iată în cele ce urmează, desfășurătorul Celebrării Liturgice pentru Unitatea Creștinilor găzduite de Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti la Catedrala „Sf. Iosif” din București, cu un cuvânt de învățătură predicat de Biserica Ortodoxă Română, pe 18 ianuarie, de la ora 17:00.

ZIUA a 2-a

Când poate să pună în faptă dreptatea

Lecturi

(Proverbe 21, 13-15) Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar    spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea.

(Matei 23, 23-25) Judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi   

Meditaţie

Încă de la început, Cartea proverbelor îşi propune să prezinte înţelepciune şi instrucţiuni pentru „tranzacţii înţelepte, dreptate, justiţie şi echitate” (1,2). În toate declaraţiile despre înţelepciune, chemarea de a acţiona cu dreptate şi de a urmări corectitudinea este un refren constant, permanent împărtăşit şi afirmat ca fiind mai acceptabil pentru Dumnezeu decât jertfa. Vorbitorul mărturiseşte, într-o frază deosebit de înţeleaptă, că drepţii se bucură când se face dreptate. Creştinii, dincolo de separarea lor, trebuie să fie uniţi în bucurie când se face dreptate, şi pregătiţi să fie la fel de uniţi când această dreptate provoacă opoziţie. Atunci când facem ceea ce Domnul cere şi avem curaj să urmărim dreptatea, ne putem afla într-o vâltoare de rezistenţă şi opoziţie la orice încercate de a face ceea ce este corect pentru cei mai vulnerabili dintre noi.

Cei care beneficiază de sisteme şi structuri susţinute de supremaţia albă şi de alte ideologii opresive cum ar fi „casteismul” vor căuta să amâne şi să nege dreptatea, adeseori cu violenţă. Dar a căuta dreptatea înseamnă a lovi în inima puterilor, făcând loc pentru ordinea dreaptă a lui Dumnezeu şi promovând înţelepciunea într-o lume mult prea adesea nemişcată de suferinţă. Şi totuşi, există bucurie în înfăptuirea corectitudinii. Există bucurie în a afirma că „Black Lives Matter” în urmărirea dreptăţii pentru cei persecutaţi, dominaţi şi exploataţi, iubiţi de Dumnezeu.

Există bucurie în căutarea reconcilierii cu alţi creştini astfel încât să putem sluji mai bine proclamarea împărăţiei lui Dumnezeu. Să lăsăm bucuria să se manifeste prin trăirile noastre împărtăşite ale prezenţei lui Dumnezeu în comunitate, în spaţiile cunoscute şi necunoscute, unde Dumnezeu călătoreşte cu noi spre vindecarea, reconcilierea şi unitatea cu Hristos.

Unitatea creştină

Conducătorii religioşi cărora li se adresează Iisus în pasajul Evangheliei s-au obişnuit cu/şi se simt bine în nedreptăţile lumii. Sunt fericiţi să îndeplinească îndatoririle religioase cum ar fi stabilirea zeciuielii mentei, mărarului şi chimionului, dar neglijează cererile mai dificile şi mai perturbatoare ale dreptăţii, milei şi credinţei. La fel, creştinii s-au obişnuit şi se simt bine cu diviziunile existente între noi. Suntem credincioşi în multe dintre îndatoririle noastre religioase, dar adeseori neglijăm dorinţa provocatoare a lui Dumnezeu ca toţi discipolii Săi să fie una.

Provocare

Cum pot comunităţile locale să se sprijine reciproc pentru a rezista opoziţiei care poate rezulta în urma aplicării dreptăţii?

Rugăciune

Doamne, tu eşti izvorul înţelepciunii noastre. Ne rugăm pentru înţelepciunea şi curajul de a face dreptate, a răspunde la ceea ce este greşit în lume, acţionând pentru a face ceea ce este corect;

Ne rugăm pentru înţelepciunea şi curajul de a creşte în unitate cu Fiul Tău, Iisus Hristos, care domneşte acum şi pururea şi în vecii vecilor, împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt. Amin.

ZIUA A 3-A

Faceţi dreptate, iubiţi milostenia, mergeţi smeriţi

Lecturi

(Miheia 6, 6-8) Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!

(Marcu 10, 17-31) Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

Meditaţii

Noi – nu eu. Profetul avertizează oamenii ce înseamnă credinţa faţă de legământul lui Dumnezeu: „…şi ce cere Domnul de la voi? Să faceţi dreptate, să iubiţi bunătatea şi să mergeţi smeriţi cu Dumnezeul vostru.”

În ebraica biblică dreptatea şi bunătatea (milostenia) nu sunt diferite sau opuse una de cealaltă. De fapt, sunt unite într-un singur cuvânt, mishpat. Dumnezeu ne-a arătat ce este bun, rugându-ne să facem dreptate iubind milostenia şi mergând smeriţi cu Dumnezeu. Mergând smerit cu Dumnezeu înseamnă a merge împreună cu alţii aşa încât nu se referă numai la individual: mersul meu, dragostea mea.

Dragostea la care ne invită Dumnezeu este întotdeauna o dragoste care ne aduce în comuniune: noi – nu eu. Această înţelegere face toată diferenţa în felul în care „facem dreptate”. În calitate de creştini acţionăm tocmai pentru a manifesta ceva din împărăţia Lui în lume, aşa încât îi invităm şi pe alţii în acest loc al milosteniei iubitoare a lui Dumnezeu. În Împărăţia lui Dumnezeu suntem cu toţii iubiţi în aceeaşi măsură ca fii ai lui Dumnezeu, iar ca Biserică a lui Dumnezeu suntem chemaţi să ne iubim unii pe alţii ca fraţi şi surori, invitându-i şi pe alţii la această dragoste. A face dreptate, a iubi milostenia şi a merge smerit cu Dumnezeul nostru cheamă creştinii să acţioneze împreună pentru a manifesta o mărturisire comună a împărăţiei lui Dumnezeu în comunităţile noastre: noi – nu eu.

Unitatea creştină

„Mersul smerit” a fost provocator pentru tânărul bogat care l-a întrebat pe Iisus ce trebuie să facă pentru a moşteni viaţa veşnică. El respectase toate poruncile toată tinereţea lui, dar nu a putut face un pas în plus pentru a se alătura discipolilor lui Iisus din cauza averii sale; era reţinut de proprietăţile sale. Cât de dificil este pentru creştini să renunţe la ceea ce noi percepem ca bogăţii, dar care ne împiedică să avem o bogăţie mai mare alăturându-ne discipolilor lui Iisus în unitatea creştină!

Provocare

Cum ar putea Bisericile să răspundă mai bine nevoilor celor mai vulnerabili dintre apropiaţii noştri? Cum putem onora fiecare glas al comunităţilor noastre?

Rugăciune

Milostive şi iubitor Dumnezeu,

Lărgeşte-ne imaginea pentru a putea vedea misiunea pe care o împărtăşim cu toţi fraţii şi surorile noastre creştine, pentru a arăta dreptatea şi bunătatea iubitoare a împărăţiei Tale.

Ajută-ne să-i primim apropiaţii noştri aşa cum Fiul Tău ne-a primit pe noi.

Ajută-ne să fim mai generoşi mărturisind harul pe care ni l-ai dat gratuit

Prin Hristos, Domnul nostru. Amin.

Ziua a 4-a

Şi iată, lacrimile celor apăsaţi

Lecturi

(Ecleziastul 4, 1-5) Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!

(Matei 5, 1-8)  Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Meditaţie

„Şi iată lacrimile celor apăsaţi”. Ne putem imagina că scriitorul ar fi asistat la asemenea atrocităţi desfăşurate cu o regularitate îngrozitoare. Şi poate că este pentru prima dată că scriitorul a văzut cu adevărat lacrimile celor apăsaţi, a participat pe deplin la durerea subjugării lor. Deşi există multe lucruri de care să ne plângem, într-o nouă viziune şi căutare există şi o sămânţă de speranţă: poate că de data aceasta această mărturisire va duce la o schimbare, va face o diferenţă. O tânără femeie a privit şi a văzut lacrimile celor apăsaţi. Videoul înregistrat pe telefonul său arătând uciderea lui George Floyd în mai 2020 a fost văzut în întreaga lume stârnind un val de furie atunci când oamenii au asistat şi, în sfârşit, au recunoscut, ceea ce au trăit africano americani timp de secole: subjugare nedreaptă comisă de sisteme opresive în mijlocul unor spectatori orbi şi pasivi. Recunoaşterea acestei dureroase realităţi a dus la o revărsare globală de compasiune atât sub forma rugăciunii cât şi a protestelor pentru dreptate.

Progresul înregistrat de la simpla privire la vedere şi înţelegere ne încurajează în calitate de actori în această realitate pământeană: Dumnezeu poate îndepărta vălul de pe ochii noştri pentru a asista la cele petrecute în jurul nostru în modalităţi noi şi eliberatoare. Pe măsură ce vălul cade, Duhul Sfânt ne acordă înţelegere, precum şi convingerea de a răspunde în modalităţi noi şi lămuritoare. Un răspuns din partea Bisericilor şi comunităţilor a fost instalarea unui cort de rugăciune în piaţa George Floyd, locul unde acesta a fost ucis. Astfel, aceste Biserici şi comunităţi s-au unit în încercarea de a oferi mângâiere celor care îl plângeau şi erau persecutaţi.

Unitatea creştină

Relatarea Fericirilor în evanghelia lui Matei începe cu imaginea lui Iisus privind mulţimile. El trebuie să fi văzut acolo unde se aflau făcătorii de pace, săracii cu duhul, cei cu inimi curate, bărbaţi şi femei care plângeau dar şi pe cei însetaţi de dreptate. Când vorbeşte despre fericiri, Iisus nu numai că numeşte luptele oamenilor, dar spune şi ceea ce vor fi ei: fiii lui Dumnezeu şi moştenitorii împărăţiei cerurilor. În calitate de creştini suntem chemaţi să vedem sfintele lupte ale fraţilor şi surorilor noastre în Hristos.

Provocare

În ce fel v-aţi angajat să abordaţi problema persecuţiei în vecinătatea dvs împreună cu grupurile de creştini? Cum pot Bisericile din localitatea dvs să se unească pentru a arăta mai bine solidaritatea cu cei care suferă persecuţia?

Rugăciune

Dumnezeule al dreptăţii şi harului, îndepărtează vălul de pe ochii noştri pentru a putea vedea persecuţia din jurul nostru.

Ne rugăm în numele lui Iisus care a văzut mulţimile şi a avut compasiune pentru ele. Amin.

ZIUA A 5-A

Cântând cântecul Domnului ca străini în ţară

Lecturi

(Psalm 137:1-4) Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!”

(Luca 23, 27-31) Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, plângeţi voi însevă şi pentru copiii voştri

Meditaţie

Lamentarea psalmistului îşi are originea în exilul iudeilor în Babilon; totuşi, durerea exilului reverberează în timp şi cultură. Poate că psalmistul a strigat acest refren la cer. Poate că fiecare vers a fost rostit între suspine de durere. Poate că acest poem a apărut cu o ridicare din umeri care poate veni numai din trăirea nedreptăţii şi sentimentul de neputinţă de a efectua o schimbare semnificativă. Totuşi, cuvintele au fost rostite, durerea inimii din acest pasaj îşi au rezonanţa în inimile celor trataţi ca străini în alte ţări sau în propriile lor ţări.

Cererea psalmului vine de la persecutor de a zâmbi şi de a fi vesel, de a cânta cântecul unui trecut „fericit”. Această cerere a fost pentru oamenii marginalizaţi din întreaga istorie. Fie că erau spectacole cu menestreli[1], dansuri cu geishe[2], sau spectacole cu indieni sau cowboys din Vestul Sălbatic[3], exploatatorii au cerut adeseori ca persecutaţii să interpreteze personaje fericite pentru a le asigura propria lor supravieţuire. Mesajul lor este pe cât de simplu pe atât de crud; cântecele, ceremoniile voastre, identitatea voastră culturală care vă face unici este permis atât timp cât ne slujesc nouă.

În acest psalm, generaţiile de persoane persecutate primesc dreptul la exprimare. Cum am putea cânta cântecul Domnului atât timp cât suntem străini în propria noastră ţară? Cântăm nu pentru cei care ne ţin captivi ci pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Cântăm fiindcă nu suntem singuri, fiindcă Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată. Cântăm fiindcă suntem înconjuraţi de mulţi martori. Strămoşii şi sfinţii ne inspiră. Ei ne încurajează să cântăm cântece de speranţă, de libertate, de eliberare, cântece ale unei patrii unde poporul este restabilit.

Unitatea creştină

Evanghelia lui Luca relatează cum oamenii, mulţi dintre ei femei, îl urmează pe Iisus chiar şi atunci când îşi duce crucea spre Calvar. Această urmărire este apostolat credincios. În plus, Iisus recunoaşte luptele şi suferinţele pe care le vor îndura când îşi vor duce propriile cruci cu credinţă.

Datorită mişcării ecumenice, creştinii de azi împărtăşesc imnuri, meditaţii şi înţelegeri ale diferitelor tradiţii. Le primim unii de la alţii ca daruri născute din apostolatul credincios şi iubitor, adeseori îndurând purtarea unor lupte, ale altor comunităţi în afară de cea a noastră. Aceste daruri împărţite sunt bogăţii de păstrat care dau mărturie credinţei creştine pe care o împărtăşim.

Provocare 

Cum promovăm povestirile despre strămoşii şi sfinţii noştri care au trăit în rândurile noastre şi au cântat cântece de credinţă, speranţă şi eliberare din captivitate?

Rugăciune

Dumnezeule al persecutaţilor, deschide-ne ochii asupra răului care încă se mai face fraţilor şi surorilor în Hristos. Fie ca Duhul Tău să ne dea curajul să cântăm la unison şi să ne înălţăm glasurile alături cele ale oamenilor aflaţi în suferinţă, care nu sunt auzite. Ne rugăm în numele lui Iisus. Amin.

 

[1] Considerat a fi prima formă originală de distracţie americană populară, spectacolele cu menestreli îşi au originea în anii 1830, într-o combinaţie de faţă neagră, o formă de machiaj folosită în primul rând de albi, producţiile teatrale descriind apariţii peiorative şi personaje africano americane. Totuşi, în anii 1890, artiştii africano americani au cântat şi discutat în „spectacolele de culoare cu menestreli” probleme provocatoare cum ar fi sexul simţind responsabilitatea întâlnirii cu stereotipurile identităţii de culoare considerate a fi ilare, primitive şi  excesiv de senzuale, ducându-i la dezvoltarea auto prezentării pe scenă care a echilibrat stereotipurile rasiste şi comentariul politic.

[2] În secolul al 17-lea, în Japonia, rolul geishei  era cel al unei „artiste” care întreţinea atmosfera la diversele ceremonii ale ceaiului prin dans, muzică, conversaţie şi alte asemenea acte artistice.

[3] După Bătălia de la Little Bighorn din 1876, Buffalo Bill Cody a  creat Spectacolul Vestul Sălbatic, un concurs turneu total, care a inclus şi recrearea serialului General Custard’s Last Stand. Cea mai extravagantă prezentare a fost cea a vieţii reale a nativilor americani care apăreau domesticiţi în loc de sălbatici, participând la spectacole în timp ce guvernul american era încă angajat în bătălia din teritoriul indian.

ZIUA A 6-A

Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut

Lecturi

(Iezechil  34, 15-20) Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate.

(Matei 5, 31-40) Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Meditaţie

Evanghelia după Matei ne aminteşte că nu putem separa dragostea pentru Dumnezeu de dragostea pentru alţii. Îl iubim pe Dumnezeu atunci când hrănim flămânzii, dăm de băut celor însetaţi, îmbrăcăm pe cei goi, îngrijim bolnavii şi vizităm întemniţaţii. Atunci când îngrijim şi slujim „unul dintre cei mai mici dintre oameni”, ne îngrijim şi îl slujim pe Hristos însuşi.

Anii 2020 şi 2021 au făcut vizibilă suferinţa imensă din rândurile membrilor familiei lui Dumnezeu. Pandemia mondială cu Covid 19, împreună cu discrepanţele economice, educaţionale şi de mediu, ne-au influenţat în modalităţi care vor necesita zeci de ani pentru a le vindeca. Această perioadă a prezentat suferinţe individuale şi colective din întreaga lume şi a unit creştinii în dragoste, empatie şi solidaritate. Între timp, în Minnesota, uciderea lui George Floyd de către ofiţerul de poliţie Derek Chauvin a dovedit permanenta nedreptate rasială. Strigătul lui Floyd „Nu pot respira” a fost, de asemenea, strigătul multor oameni aflaţi sub greutatea pandemiei şi a persecuţiei.

Dumnezeu ne cheamă să onorăm sfinţenia şi demnitatea fiecărui membru al familiei lui Dumnezeu. Îngrijirea, slujirea şi iubirea celorlalţi arată nu cine sunt ei, ci cine suntem noi. În calitate de creştini, trebuie să fim uniţi în responsabilitatea de a-i iubi şi de a ne îngriji de alţii, aşa cum suntem şi noi îngrijiţi şi iubiţi de Dumnezeu. Făcând aceasta, trăim şi împărtăşim faptele noastre în slujba lumii.

Unitatea creştină

Profetul Iezechiel îl descrie pe Domnul Dumnezeu ca pe un păstor care întregeşte turma adunându-le pe cele rătăcite şi legând rănile celor rănite. Unitatea este dorinţa Tatălui pentru poporul Său şi El continuă să promoveze această unitate, să-şi întregească turna, prin lucrarea Sfântului Duh. Prin rugăciune ne deschidem sufletele pentru a primi Duhul care restabileşte unitatea tuturor celor botezaţi.

Provocare

În ce fel „cei mai mici dintre aceştia” sunt invizibili pentru tine şi pentru Biserica ta? Cum pot Bisericile noastre să lucreze împreună pentru a se îngriji şi a-i sluji „pe cei mai mici dintre aceştia?” i

Rugăciune

Dumnezeule al dragostei, îţi mulţumim pentru nesfârşita Ta grijă şi dragoste pentru noi. Ajută-ne să cântăm cântece de mântuire. Deschide inimile noastre pentru a primi dragostea Ta şi a extinde mila Ta asupra întregii familii umane. Ne rugăm în numele lui Iisus. Amin.

ZIUA A 7-A

Ce este acum nu ar trebui să fie

Lecturi

(Iov  5, 11-16) Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea îşi închide gura.

(Luca 1, 46-55) Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi

Meditaţie

Iov ducea o viaţă bună dar pe neaşteptate a suferit pierderea vitelor

şi a  servitorilor săi şi a suferit nenorocirea morţii copiilor săi. A suferit cu mintea, trupul şi sufletul. Toţi simţim suferinţa manifestată în minţile, trupurile şi sufletele noastre. Ne putem separa de Dumnezeu şi de alţii. Putem pierde speranţa. Totuşi, în calitate de creştini, suntem uniţi în credinţa noastră că Dumnezeu este cu noi şi în mijlocul suferinţei.

La 11 aprilie 2021, în Minnesota, Daunte Wright, un tânăr africano american de 21 de ani a fost împuşcat mortal de un ofiţer alb în timpul opririi de rutină în trafic. Acest incident s-a petrecut în timpul procesului lui Derek Chauvin pentru uciderea lui George Floyd.

Este uşor să te simţi neputincios când ţi se aminteşte încă o dată că trăim într-o societate fragmentată care nu recunoaşte pe deplin, nu onorează şi nu protejează demnitatea umană şi libertatea tuturor fiinţelor umane. Potrivit Pr Bryan Massingale, un etician socialist catolic şi specialist în justiţia rasială, „Viaţa socială este creată de fiinţele umane. Societatea în care trăim este rezultatul opţiunilor şi deciziilor umane. Aceasta înseamnă că fiinţele umane pot schimba lucrurile. Cu ajutorul lui Dumnezeu putem vindeca, uni şi restaura ceea ce fiinţele umane distrug, divide şi separa. Ceea ce este acum nu ar trebui să fie, aici se află speranţa şi provocarea.”

În rugăciune, creştinii îşi aliniază inimile cu inima lui Dumnezeu, pentru a iubi ceea ce iubeşte El şi pentru a iubi aşa cum iubeşte El. Drept pentru care, rugăciunea cu integritate aliniază inimile tuturor creştinilor dincolo de diviziunile lor, pentru a iubi ce, pe cine şi cum iubeşte Dumnezeu şi de a exprima această dragoste în faptele noastre.

Unitatea creştină

Magnificat este cântecul de bucurie al Mariei pentru tot ceea ce vede că face Dumnezeu: restabileşte echilibrul înălţând pe cei de jos; îndepărtează nedreptatea hrănind flămânzii; şi amintind de Israel, slujitorul Său. Domnul nu-şi uită niciodată făgăduinţele şi nu-şi părăseşte poporul. Este uşor să neglijezi sau să subestimezi credinţa celor care aparţin altor comunităţi, în special dacă acele comunităţi sunt mici. Dar Domnul îşi întregeşte poporul înălţându-i pe cei de jos astfel încât să se recunoască valoarea fiecăruia. Suntem chemaţi să vedem aşa cum vede El şi să apreciem pe fiecare dintre fraţii şi surorile creştine aşa cum îi apreciază El.

Provocare

Cum putem merge împreună în Hristos cu speranţa şi credinţa că Dumnezeu va „închide gura nedreptăţii”?

Rugăciune

Dumnezeule al speranţei, ajută-ne să ne amintim că Tu eşti cu noi în suferinţa noastră. Ajută-ne să fim speranţa unuia pentru altul când lipsa de speranţă este adeseori un oaspete nepoftit în inimile noastre. Dă-ne darul de a fi întemeiaţi în Duhul Tău iubitor când luptăm împreună pentru eradicarea tuturor formelor de persecuţie şi nedreptate.

Dă-ne curajul de a iubi ce, pe cine şi cum iubeşti Tu, şi să exprimăm această dragoste în faptele noastre.

Prin Hristos, Domnul nostru. Amin.

ZIUA A 8-A

Dreptatea care restabileşte comuniunea

Lecturi

(Psalm 81, 1-4) Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.

(Luca 18, 1-8 ) Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.

Meditaţie

Cartea Psalmilor este o compilaţie de rugăciuni, laude, lamentaţii şi instrucţiuni de la Dumnezeu pentru noi. În Psalmul 81 Dumnezeu ne cheamă la dreptatea care susţine drepturile fundamentale ale omului la care toţi oamenii au dreptul: libertate, siguranţă, demnitate, sănătate, egalitate şi dragoste. Psalmul ne cheamă, de asemenea, să răsturnăm sistemele de discrepanţe şi persecuţie, şi să îndreptăm tot ceea ce este necinstit, corupt sau exploatator. Aceasta este dreptatea pe care noi, creştinii, suntem chemaţi să o promovăm. În comunitatea creştină ne alăturăm dorinţele şi faptele celor ale lui Dumnezeu, întrucât El înfăptuieşte mântuirea creaţiei Sale. Diviziunea, inclusiv cea dintre creştini, are întotdeauna păcatul la rădăcină, răscumpărarea restabilind întotdeauna comuniunea. Dumnezeu ne cheamă să reprezentăm credinţa noastră creştină pentru a demonstra adevărul că orice persoană este preţioasă, că oamenii sunt mai importanţi decât lucrurile şi că măsura fiecărei structuri instituţionale în societate este ideea dacă ea ameninţă sau creşte viaţa şi demnitatea oricărei persoane. Orice persoană are dreptul şi responsabilitatea de a participa în societate, căutând împreună binele comun şi bunăstarea tuturor, în special a săracilor şi deznădăjduiţilor.

În Iisus şi dezmoşteniţii,  Rev Dr Howard Thurman, care a fost sfătuitorul spiritual al Rev dr Martin Luther King Jr, afirmă că: „Trebuie să proclamăm adevărul că viaţa este una şi că noi toţi suntem legaţi unii de alţii. Drept pentru care, este obligatoriu să luptăm pentru o societate în care cea mai puţin importantă persoană să poată găsi refugiu şi reîmprospătare. Trebuie să vă puneţi vieţile pe altarul schimbărilor sociale astfel încât oriunde veţi fi, Împărăţia lui Dumnezeu să vă fie aproape”.

Unitatea creştină

Iisus ne spune parabola văduvei şi judecătorului nedrept pentru a învăţa oamenii că „trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea,” (Luca 18,1). Iisus a câştigat o victorie decisivă asupra nedreptăţii, păcatului şi diviziunii, iar sarcina noastră, în calitate de creştini, este să primim această victorie în primul rând în propriile noastre inimi şi în al doilea rând în vieţile noastre prin  fapte. Fie ca noi să nu deznădăjduim niciodată, ci să continuăm să cerem prin rugăciune darul lui Dumnezeu de unitate şi fie ca noi să manifestăm această unitate în vieţile noastre!

Provocare

În calitate de popor al lui Dumnezeu, cum sunt Bisericile noastre chemate să se angajeze în dreptatea care ne uneşte în lucrarea noastră de a-i iubi şi sluji pe toţi cei din familia lui Dumnezeu?

Rugăciune

Dumnezeule, Creator şi Răscumpărător al tuturor lucrurilor, învaţă-ne să privim în interior pentru a fi înrădăcinaţi în Duhul Tău iubitor, astfel încât să putem merge în afară cu înţelepciune şi curaj pentru a alege întotdeauna calea dragostei şi dreptăţii. Ne rugăm astfel în numele Fiului Tău, Iisus Hristos, în unitatea Sfântului Duh. Amin.

În acest an, în perioada 18-25 ianuarie, creștinii de pretutindeni vor celebra Săptămâna de Rugăciune Ecumenică pentru Unitatea Creștină.  Vă invităm să simțiți bucuria acestei săptămâni citind mesajele de binecuvântare ale Conducătorilor de Biserici, pregătite pentru serviciile ecumenice din timpul acestei săptămâni binecuvântate.

Vă așteptăm să participați la rugăciunile speciale, organizate de Bisericile Creștine din țara noastră. Iată programul evenimentului din acest an, din România:

Prima zi

Să învățăm să facem bine!

Lecturi

Isaia (1:12-18): „Învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”

Luca (10:25-36): „Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?”

Cuvânt de învățătură

Potrivit lui Isaia, Dumnezeu dorește ca oamenii să îmbrățișeze principiul de a face întotdeauna ceea ce trebuie și nu doar nu numai să practice dreptatea. Doar să avem grijă de orfani și văduve nu este suficient – trebuie să facem ceea ce este corect și bine pentru ei și pentru oricine este marginalizat de societate.

A fi creștin înseamnă și a fi ucenic, a învăța în permanență. Noi, toți creștinii, ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și învățăm împreună ce înseamnă să facem bine, învățăm să sprijinim cauza fraților și noștri întru Credință, susținând adevărul și pledând cazul lor, atunci când este necesar, pentru ca ei să trăiască în pace și dreptate. Respectând acest principiu, vom face întotdeauna ceea ce trebuie!

Trebuie să fim pregătiți și dispuși să avem o relație de bună vecinătate și de întrajutorare cu toate surorile și cu toți frații noștri creștini pentru a ne respecta angajamentul de a eradica și de a fi vindecați de păcatul rasismului.

Unitatea Creștină

Un „învățător de lege” l-a întrebat pe Iisus: „Și cine este aproapele meu?”

Iar răspunsul lui Isus ne cere să vedem dincolo de diviziunile de religie, trib și naționalitate pentru a ne recunoaște aproapele care este în nevoie. Creștinii trebuie să vadă dincolo de aceste dezbinări și dezacorduri din cadrul familiei creștine pentru a-i recunoaște și a-i iubi pe toți frații și pe toate surorile noastre în Hristos.

Chemare

Cine sunt cei marginalizați sau oprimați din comunitatea și din societatea ta? Cum ar putea bisericile să meargă împreună cu acești frați și surori, să răspundă nevoilor lor și să vorbească în numele lor?

Rugăciune

Doamne, ai chemat poporul tău din sclavie la libertate! Dă-ne putere și curaj să-i căutăm pe cei care au nevoie de dreptate. Îngăduie-ne nouă să vedem această nevoie și să oferim ajutor și, prin Duhul Tău Sfânt, adună-ne în binecuvântata turmă a lui Iisus Hristos, Păstorul nostru. Amin.

Ziua a II-a

Când se face dreptate

Lecturi

Pildele lui Solomon (21:13-15): „Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârșesc fărădelegea”.

Matei (23:23-25): „(…) judecata, mila şi credința; pe acestea trebuia să le faceți şi pe acelea să nu le lăsați!”

Cuvânt de învățătură

Încă de la început, Cartea Proverbelor (Pildele sau Proverbele lui Solomon) își propune să ofere bună învățătură pentru „cunoașterea înțelepciunii și a stăpânirii de sine”, „pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire” (1:2-3).

Chemarea constantă de a acționa drept și de a urmări nepărtinirea este descrisă ca fiind mai acceptabilă pentru Dumnezeu decât sacrificiul.

Cei drepți se bucură când se face dreptate, dar dreptatea îi supără pe cei care sunt în afara legii. Creștinii, în ciuda diviziunilor lor, trebuie să fie uniți în bucurie când se face dreptate și să fie pregătiți să se sprijine, indiferent de confesiune, atunci când această dreptate provoacă opoziție. Când facem ceea ce ne încurajează Domnul, când căutăm dreptatea, putem să declanșăm mecanisme de rezistență și opoziție față de încercările noastre de a îndrepta lucrurile pentru cei mai vulnerabili: beneficiarii sistemelor și ai structurilor susținute de ideologii opresive vor căuta să întârzie și să nege justiția, chiar și în mod violent. Dar a căuta dreptate înseamnă a rezista, a face loc dreptății și înțelepciunii durabile ale lui Dumnezeu într-o lume prea adesea indiferentă la suferință. Există bucurie în a face ceea ce este corect, există bucurie în căutarea dreptății pentru toți copiii Domnului care sunt asupriți, dominați și exploatați, indiferent de rasă, etnie, culoare, convingeri, orientări și obiceiuri. Există bucurie în căutarea reconcilierii cu alți creștini, astfel încât să experimentăm împreună prezența lui Dumnezeu în comunitate, să găsim împreună unitatea în Hristos.

Unitatea Creștină

Liderii religioși cărora li se adresează Isus în pasajul Evangheliei (Matei, 23:23-25), s-au obișnuit și au acceptat nedreptățile lumii, fiind fericiți să îndeplinească îndatoriri religioase (zeciuiala de mentă, mărar și chimen), dar neglijând cerințele mai grele ale dreptății, milei și credinței. În mod similar, creștinii s-au obișnuit și au acceptat diviziunile dintre semeni, respectând reguli comunitare și uitând sau neglijând dorința Domnului ca toți ucenicii Săi să fie uniți în Credință.

Chemare

Cum pot comunitățile religioase  locale să se sprijine una pe cealaltă pentru a rezista opoziției care ar putea urma din a face dreptate?

Rugăciune

Doamne, Tu ești izvorul înțelepciunii noastre. Ne rugăm pentru înțelepciune și curaj pentru a face dreptate, pentru a răspunde la ceea ce este greșit în lume, acționând pentru a face bine! Ne rugăm pentru înțelepciune și curaj pentru a crește uniți în credință de Fiul tău, Iisus Hristos, care împreună cu tine și cu Duhul Sfânt, domnește în vecii vecilor. Amin.

Ziua a III-a

Fă bine, ai compasiune, fii smerit!

 

Lecturi

Miheia (6:6-8): „(…) ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!”

Marcu (10:17-31): „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

Cuvânt de învățătură

Noi – nu eu. Profetul avertizează poporul ce înseamnă credința față de legământul lui Dumnezeu: „(…) și ce cere Dumnezeu de la tine? dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău?” Domnul ne-a arătat ce este bine, cerându-ne să facem dreptate, iubind bunătatea și umblând smerit cu Dumnezeu. A merge smerit cu Dumnezeu înseamnă a merge alături de ceilalți și, prin urmare, nu este vorba doar de individ: de mersul meu, de iubirea mea individuală.

Dragostea la care ne invită Dumnezeu este întotdeauna o iubire care ne adună în comuniune: noi – nu eu. Această perspectivă este importantă în modul în care „facem dreptate”. Creștini fiind, acționăm corect pentru a manifesta ceva important din Împărăția lui Dumnezeu în lume și pentru a-i invita și pe alții în acest loc al bunătății iubitoare a lui Dumnezeu. În împărăția lui Dumnezeu, toți suntem iubiți în mod egal, fiind copiii lui Dumnezeu, iar în Biserica lui Dumnezeu, toți suntem chemați să ne iubim unii pe alții ca frați și surori în Credință, și să împărtășim și altora această iubire.

Chemarea către dreptate, bunătate și smerenie în călătoria împreună cu Dumnezeu este o invitație pentru toți creștinii să acționeze împreună. Să mergem împreună, cu credință în Dumnezeu, în comunitățile noastre: noi – nu eu!

Unitatea Creștină

„A merge cu smerenie înaintea Domnului” a fost o provocare pentru tânărul bogat care l-a întrebat pe Iisus ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică. El a ascultat de toate poruncile încă din tinerețe, dar nu s-a putut despărți de bunurile sale pentru a se alătura discipolilor lui Iisus. Cât de greu este pentru creștini să renunțe la ceea ce percep ca bogăție materială, dar care îi împiedică să ajungă la o bogăție sufletească mai mare, în unitatea creștină a Credinței?

Chemare

Cum pot bisericile noastre să răspundă mai bine nevoilor vecinilor noștri cei mai vulnerabili? Cum putem asculta și răspunde fiecărei voci din comunitățile noastre?

Rugăciune

Dumnezeule milostiv și iubitor,

Întărește-ne Credința și limpezește-ne sufletele, ajută-ne să înțelegem misiunea pe care o împărtășim cu toți frații și cu toate surorile noastre creștine, de a găsi dreapta cale, bunătatea și iubirea de semeni. Ajută-ne să-l primim pe aproapele nostru, așa cum ne-a primit Fiul tău. Ajută-ne să fim mai generoși și să mărturisim harul pe care ni-l dai cu atâta iubire.

Fie Numele Domnului Binecuvântat! Amin.

Ziua a IV-a

Şi iată lacrimile celor asupriți!

Lecturi

Eclesiastul (4:1-5): „Şi iarăși am luat aminte la toate silniciile care se săvârșesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsați şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!”

Matei (5:1-8): „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”.

Cuvânt de învățătură

„Şi iată lacrimile celor asupriți!” Scriitorul acestor rânduri a mai asistat la atrocități, adeseori, și cu mare întristare. Dar poate că aceasta este prima dată când fiul lui David vede cu adevărat lacrimile celor asupriți, când își asumă pe deplin durerea și subjugarea lor. Dar acum, cu toate cel multe de plâns, există și o sămânță de speranță: de data aceasta, mărturisirea va duce la schimbare.

Lacrimile celor asupriți sunt multe. Multe s-au vărsat când, de exemplu, un simplu cetățean ca George Floyd a decedat în urma tratamentului inuman al unor reprezentanți ai forțelor de ordine americane, în mai 2020. Acesta este doar un exemplu, pentru că multe se pot scrie despre afro-americanii care au experimentat timp de secole subjugarea nejustificată de către sistemele opresive. Această realitate  dureroasă este încă prezentă, pe toate continentele și în toate societățile, iar asuprirea și standardele diferite în abordare sunt, încă, o problemă, pe toate continentele.

Avem puterea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să trecem pragul de la pur și simplu a vedea la a înțelege rolul nostru în această realitate, în moduri noi și care ne pot aduce liniștea sufletească. Credința oferă înțelegere și, de asemenea, curajul de a răspunde în moduri noi și neîngrădite provocărilor vieții zilnice precum și celor ale vieții spirituale.

Unitatea Creștină

Relatarea lui Matei despre Fericiri (5:3-12) începe cu Iisus văzând mulțimile. În acea mulțime trebuie să fi văzut pe cei care făceau pace, pe cei săraci cu duhul, pe cei curați cu inima, bărbați și femei care plângeau și pe cei flămânzi de dreptate. În Fericirile, Iisus nu numai că numește luptele oamenilor, ci numește ceea ce vor fi ei: copiii lui Dumnezeu și moștenitorii Împărăției cerurilor. Ca creștini, suntem chemați să vedem luptele sfinte ale fraților și surorilor noștri întru Hristos.

Chemare

Cum colaborați cu grupurile creștine din vecinătatea dvs. care au în agendă opresiunea și stoparea acesteia? Cum credeți că se pot reuni bisericile din comunitatea dumneavoastră pentru a se solidariza mai bine cu cei care suferă din cauza diverselor forme de opresiune?

Rugăciune

„Doamne Dumnezeul dreptății, întărirea şi ajutorul meu şi scăparea mea în ziua cea rea! Tu mântuiești în vremea necazului: mântuiește-mă şi pe mine, că nu pot ține piept vrăjmașului care mă silește!  Binevoiește, Doamne, să mă izbăvești din mâna cea fărădelege şi asupritoare! Caută din cer, Doamne, şi vezi din locașul cel sfânt al Tău şi al slavei Tale, după mulțimea îndurărilor Tale, după mila Ta.

Milostiv şi Iubitor de oameni eşti, şi Ție slavă îţi înălţăm. Amin.”

Ziua a V-a

Cântând cântarea Domnului

 

Lecturi

Psalmi (136:1-4): „Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântați-ne nouă din cântările Sionului!”

Luca (23:27-31): „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă şi pe copiii voștri”.

Cuvânt de învățătură

Psalmistul deplânge exilul lui Iuda în Babilon, din timpuri demult trecute. Dar durerea exilului reverberează în timp și în cultură. Psalmistul a strigat spre ceruri, în marea sa încercare a trăirii în nedreptate și neputință, iar durerea acestui pasaj își găsește rezonanța în inimile celor care sunt tratați ca străini în alte țări sau în propriile lor țări. Porunca evocată în psalm vine de la un opresor, iar astfel de porunci au ajuns la oameni marginalizați de-a lungul istoriei, fie că a fost vorba de spectacole de menestrel, de dansuri de gheișă sau de spectacole de cowboy și indieni din Vestul Sălbatic. Trebuie să înțelegem că asupritorii au cerut adesea ca oamenii asupriți să mimeze fericirea, să zâmbească și să se veselească, să cânte cântecele unui trecut „fericit”, doar pentru a-și asigura propria supraviețuire. Mesajul este crud; cântecele și ritualurile noastre, identitatea noastră culturală, sunt acceptate doar atâta timp cât servesc intereselor asupritorilor.

Dar cum am putea să cântăm cântarea Domnului când suntem străini în țara noastră? Noi nu cântăm pentru a-i bucura pe asupritori, ci pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Cântăm și ne bucurăm pentru că nu suntem singuri, căci Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată, cântăm pentru că suntem înconjurați de o mare familie de mărturisitori întru Hristos. Strămoșii și sfinții ne inspiră și ne încurajează să cântăm cântece de speranță, de libertate, cântece ale unui tărâm in care suntem parte a poporului lui Dumnezeu.

Unitatea Creștină

Evanghelia lui Luca consemnează că oamenii îl urmează pe Iisus, chiar și atunci când își poartă crucea spre Golgota, dând dovadă de fidelitate în ucenicia lor. Iisus le recunoaște luptele și suferința pe care vor trebui să le îndure purtându-și cu credință propriile cruci.

Datorită mișcării ecumenice, creștinii de astăzi împărtășesc imnuri, rugăciuni, reflecții și perspective asupra tradițiilor. Le primim unii de la alții ca daruri născute din credința și ucenicia iubitoare, de multe ori lupte durabile, ale creștinilor din comunități diferite de a noastră. Aceste daruri comune sunt bogății de prețuit și mărturisesc credința creștină pe care o împărtășim.

Chemare

Cum punem în valoare poveștile strămoșilor și sfinților care au trăit printre noi și care au ridicat cântece de credință, speranță și eliberare din captivitate?

Rugăciune

Doamne, Dumnezeu al celor asupriți,

Deschide-ne ochii la răul care continuă să fie cauzat surorilor și fraților noștri în Hristos.

Fie ca Duhul Sfânt să ne dea putere să ne rugăm împreună și să cântăm Slava Ta,

Pune rugăciunea noastră împreună cu cea a căror suferință nu este auzită.

Ne rugăm în numele lui Iisus.

Amin.

Ziua a VI-a

„Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”.

Lecturi

Iezechiel (34:15-20): „Eu voi paște oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu. Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări”.

Matei (25:31-40): „Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”.

Cuvânt de învățătură

Evanghelia după Matei ne amintește că nu putem separa iubirea noastră de Dumnezeu de iubirea noastră pentru alții. Îl iubim pe Dumnezeu atunci când îl hrănim pe cel flămând, când îi dăm de băut celui însetat, când îl găzduim pe străin, îl îmbrăcăm pe cel gol, îl îngrijim pe cel bolnav și îl vizităm pe cel la restriște. Când avem grijă și slujim „unul dintre cei mai mici dintre aceștia”, avem grijă și Îl slujim pe Hristos Însuși. Anii 2020 și 2021 au făcut vizibilă suferința imensă a membrilor familiei lui Dumnezeu. Pandemia de Covid-19, împreună cu disparitățile economice, educaționale și de mediu, ne-au afectat în moduri care ne cer decenii pentru a le repara. Pe de altă parte, suferința individuală și cea colectivă, suferința din întreaga lume, a reunit creștinii în dragoste, empatie și solidaritate. Am învățat, și o facem în continuare, să luptăm împotriva nedreptăților rasiale (precum cazul lui George Floyd, din Minnesota, USA). Învățăm mereu, grație Cuvântului Divin, să respectăm viața și demnitatea fiecărui membru al familiei lui Dumnezeu. Îngrijirea, slujirea și iubirea celorlalți dezvăluie nu cine sunt ei, ci cine suntem noi. Suntem creștini și trebuie să fim uniți în responsabilitatea noastră de a-i iubi și de a avea grijă de alții, așa cum suntem îngrijiți și iubiți de Dumnezeu. Procedând astfel, trăim în credința noastră comună și, prin acțiunile noastre, în slujirea lumii.

Unitatea Creștină

Profetul Iezechiel îl descrie pe Domnul Dumnezeu ca pe un păstor care însănătoșește turma, adunându-i pe cei rătăciți și îngrijindu-i pe cei răniți. Unitatea este dorința Domnului pentru poporul Său și El îi cheamă pe copiii Săi în familia creștină, prin acțiunea Sfântului Duh. Iar noi, prin rugăciune, ne deschidem pentru a primi Duhul Sfânt și pentru a ne bucura de comuniunea cu frații și surorile noastre întru Credință.

Chemare

Cum ajung să fie invizibili pentru tine sau pentru biserica ta „cei mai mici dintre aceștia”? Cum pot bisericile noastre să lucreze împreună pentru a-i îngriji „pe cei mai mici”?

Rugăciune

Dumnezeule Mare, Dumnezeu al Iubirii,

Îți mulțumim pentru grija și iubirea nesfârșită pentru noi.

Ajută-ne Doamne, să ridicăm cântări întru slava ta și să ne deschidem inimile pentru a primi iubirea ta! Ajută-ne, Doamne, să fim mai buni cu aproapele nostru și cu toți semenii noștri!

Binecuvântat fie Numele Domnului!

Amin.

Ziua a VII-a

Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea își închide gura

Lecturi

Cartea lui Iov (5:11-16): „Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea își închide gura”.

Luca (1:46-55): „Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălțat pe cei smeriți”.

Cuvânt de învățătură

Iov trăia o viață bună, bucurându-se de cei șapte băieți și de cel trei fete pe care i le dăruise Dumnezeu, ferindu-se de rău și stând drept și temător de Dumnezeu. Dar turmele de oi și cirezile de cămile, vitele și asinii i-au fost prăduite, slugile i-au fost omorâte de tâlhari iar copiii i-au fost răpuși. Chiar și cu această mare suferință în mintea și în spiritul său, Iov nu și-a pierdut credința în Dumnezeu și s-a rugat: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov, 1: 21). „Și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu” (Iov, 1:22).

Cu toții experimentăm suferința, în diverse forme, în mintea, corpurile și spiritele noastre. Suferința ne poate îndepărta de Dumnezeu, de prieteni și de apropiați și ne poate împinge chiar și pe pragul pierderii speranței. Cu toate acestea, ca creștini, trebuie să uniți în credința noastră că Dumnezeu este alături de noi, în fiecare secundă a suferinței noastre. În prezent, am putea să ne pierdem speranța când ni se reamintește din nou că trăim într-o societate fracturată, care nu recunoaște și nu protejează pe deplin demnitatea umană și libertatea tuturor ființelor umane. Dar prin rugăciune, noi, creștinii, putem să îl acompaniem pe Dumnezeu, încercând să iubim așa cum iubește El. Rugăciunea aliniază inimile tuturor creștinilor, dincolo de diviziunile lor, ajutându-i să iubească ce, pe cine și cum iubește Dumnezeu și să exprime această iubire în acțiunile lor.

Unitatea Creștină

Magnificat (Cântecul de bucurie al Mariei, Oda lui Theotokos) este un cânt de recunoștință inspirat din Evanghelia după Luca, un cânt care aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru restabilirea echilibrului prin ridicarea celor smeriți și hrănirea celor flămânzi. Domnul nu-și uită niciodată promisiunile și nu-și abandonează poporul. Este ușor să treceți cu vederea sau să subestimați credința celor care aparțin altor comunități creștine, mai ales dacă acele comunități sunt mici. Dar Domnul Își face poporul întreg, ridicând pe cei smeriți, astfel încât valoarea fiecăruia să fie recunoscută. Suntem chemați să vedem așa cum vede El și să prețuim pe fiecare dintre frații și surorile noștri creștini așa cum îi prețuiește El.

Chemare

Cum putem să ne unim în Hristos cu speranță și credință că Dumnezeu va „închide gura nedreptății”?

Rugăciune

Dumnezeul Speranței,

Ajută-ne să ne amintim că ești alături de noi în suferința noastră.

Ajută-ne să întruchipăm speranța unii pentru alții atunci când lipsa de speranță este un oaspete nepoftit frecvent în inimile noastre.

Dă-ne darul de a fi întemeiați în Spiritul tău iubitor, în timp ce lucrăm împreună pentru a eradica toate formele de opresiune și nedreptate.

Dă-ne curajul să iubim ce, pe cine și cum iubești și să exprimăm această iubire în acțiunile noastre.

Fie Numele Domnului Binecuvântat! Amin.

Ziua a VIII-a

Dreptatea care restabilește comuniunea

 

Lecturi

Psalmi (81:1-4): „Judecați drept pe orfan şi pe sărac şi faceți dreptate celui smerit, celui sărman”.

Luca (18:1-8): „Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea”?

Cuvânt de învățătură

Cartea Psalmilor este o compilație de rugăciuni, laude, plângeri și învățături de la Dumnezeu pentru noi. În Psalmul 82, Dumnezeu face apel la o justiție care să susțină drepturile fundamentale ale tuturor oamenilor: libertate, siguranță, demnitate, sănătate, egalitate și iubire. Psalmul cere, de asemenea, răsturnarea sistemelor de disparitate și oprimare și repararea a tot ceea ce este nedrept, corupt sau exploatator. Aceasta este justiția pe care noi, creștinii, suntem chemați să o promovăm. În comunitatea creștină ne alăturăm voințele și acțiunile cu cele ale lui Dumnezeu, în timp ce El lucrează pentru mântuirea noastră. Divizarea și excluziunea, bazate pe culoarea pielii, pe apartenența la o rasă, sau pe credință, chiar și între creștini, sunt construite întotdeauna pe eroarea fundamentală a nerecunoașterii fraților și surorilor întru Credință. Dar comuniunea poate fi restabilită întotdeauna prin căință și rugăciune.

Dumnezeu ne cheamă să dăm credinței noastre puterea de a ne face să înțelegem că fiecare persoană contează în această lume, că oamenii sunt mai importanți decât bunurile pe care le avem în posesie și că valorizarea fiecărui membru al societății stă în balanța care cântărește binele și răul, buna-voință și reaua intenție, întrajutorarea și indiferența. Fiecare persoană are dreptul și responsabilitatea de a participa în societate, căutând împreună binele comun și bunăstarea tuturor, mai ales a celor smeriți și săraci.

Analizând posibile răspunsuri pașnice la opresiune, Reverendul Howard Thurman, unul dintre consilierii lui Martin Luther King Jr. arăta, în urmă cu peste 70 de ani, în lucrarea sa „Iisus și cei dezmoșteniți” (1949, USA), că: „(…) suntem cu toții legați împreună. Prin urmare, este obligatoriu să lucrăm pentru o societate în care și cea mai neînsemnată persoană poate găsi refugiu și alinare. Trebuie să vă puneți viața pe altarul schimbării sociale, astfel încât oriunde vă aflați, acolo să vă fie aproape Împărăția lui Dumnezeu”.

Unitatea Creștină

Iisus spune pilda văduvei și a judecătorului nedrept pentru a-i învăța pe oameni „despre nevoia de a se ruga mereu și de a nu-și pierde nădejdea” (Luca, 18:1). Iisus a câștigat o victorie decisivă asupra nedreptății, a păcatului și a dezbinării, iar sarcina noastră de creștini este să primim această victorie în primul rând în propriile noastre inimi prin rugăciune și în al doilea rând în viața noastră prin acțiune. Să nu ne pierdem niciodată nădejdea, ci mai degrabă să continuăm să cerem în rugăciune darul unității lui Dumnezeu și să manifestăm această unitate în viața noastră.

Chemare

Suntem, cu toții, turma Marelui Păstor. Dar cum se pot implica mai eficient bisericile noastre în a face dreptate și în a ne uni în acțiunile noastre, în iubirea și slujirea întregii familii a lui Dumnezeu?

Rugăciune

Dumnezeule, Creator și Mântuitor al tuturor ce există,

Învață-ne să privim în interior și să găsim sprijin în Duhul tău iubitor, să putem să împărtășim cu aproapele nostru înțelepciunea şi curajul de a alege mereu calea iubirii și a dreptății.

Ne rugăm în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Amin.

Textele au fost preluate, traduse și adaptate în limba română, de pe site-ul Consiliului Mondial al Bisericilor (WCC).

Program
Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în București
18-25 ianuarie 2021
„Rămâneți în iubirea Mea ! Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele”  (Ioan xv, 1-17)