O aniversare care apropie oamenii – Refugiații AIDRom la concertul dedicat violonistului Gabriel Croitoru, pe scena Ateneului Român

În seara de marți, 4 noiembrie 2025, câțiva dintre beneficiarii AIDRom au trăit una dintre acele experiențe culturale care rămân cu tine pentru mult timp. Pe scena Ateneului Român, simbol al culturii naționale, a avut loc concertul aniversar dedicat violonistului Gabriel Croitoru, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viață și 40 de ani de carieră artistică — un eveniment rar, atât prin încărcătura emoțională, cât și prin forța artistică pe care a răspândit-o în sală.

Evenimentul a coincis cu activitățile derulate în cadrul proiectului „Integrarea socială și profesională a refugiaților” (“Social and professional integration of refugees”), derulat de AIDRom cu sprijinul KHK. Pentru mulți dintre refugiații prezenți, a fost prima întâlnire cu Ateneul, prima dată când au pășit în această sală iconică, care i-a primit cu o lumină blândă și o muzică ce părea să vorbească direct inimii.

Concertul a fost susținut de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta dirijorului David Crescenzi, una dintre personalitățile muzicale cele mai apreciate ale momentului. Într-o apariție cu totul specială, violonistul Gabriel Croitoru a împărțit scena chiar cu fiica sa, Simina Croitoru, într-un duet care a adus un plus de emoție serii.

Despre semnificația acestui moment unic, Gabriel Croitoru declara la Radio România Muzical:

„Este un moment aparte în viața oricui ar fi faptul de a apărea pe scena Ateneului Român, alături de fata mea și de Orchestra Filarmonicii «George Enescu», și de unul dintre cei mai apreciați dirijori ai momentului, David Crescenzi. Îi doresc oricui face această meserie frumoasă să trăiască asemenea momente, până la urmă unice.”

Pentru refugiații AIDRom, concertul a fost mai mult decât o experiență culturală: a fost un gest de deschidere, un spațiu de întâlnire între lumi, o reamintire a faptului că frumosul poate deveni un pod între oameni care nu împărtășesc aceeași limbă sau același trecut, dar împart aceleași emoții.

Mărturiile lor vorbesc de la sine:

„A fost prima dată când am fost la Ateneu. Mi-a plăcut foarte mult. Muzica a fost minunată. Vă mulțumesc foarte mult pentru această oportunitate”.
„Vă sunt sincer recunoscătoare pentru oportunitatea de a trăi emoții atât de profunde și luminoase”. (Olena)
„Ne-a plăcut foarte mult. Mulțumim pentru concert”. (Familia Starish)
„Mulțumesc mult pentru concertul minunat de astăzi”! (Natali)
„Un concert minunat, vă mulțumesc foarte mult pentru un cadou minunat”. (Nadezhda)

Într-o marți de noiembrie, în sala scăldată în aur a Ateneului Român, muzica a reușit ceea ce uneori cuvintele nu pot: a oferit refugiaților un sentiment de pace, apartenență și respect. A înscris în inimile lor dovada că, dincolo de granițe și pierderi, există încă spații în care pot trăi bucurie autentică.

Pentru unii, a fost prima întâlnire cu muzica clasică; pentru alții, un moment de liniște dincolo de tumultul unei vieți răsturnate de război. Pentru toți, a fost o amintire luminoasă — o dovadă că România nu le oferă doar siguranță, ci și acces la cultură, frumusețe și demnitate.

În final, această seară nu a fost doar o celebrare a unei cariere muzicale impresionante, ci și o celebrare a umanității împărtășite. A fost un pas înainte în integrarea prin cultură — o integrare în care sunetul viorii devine, subtil, parte din noul lor acasă.